Am citit o carte,nu-mi amintesc autorul.Se numea "Cum am vrut sa devin sfant".Cineva,un copil de preot era tare suparat ca nu avea nici un sfant caruia sa-i poarte numele si atunci s-a hotarat sa devina el insusi sfant.
Pentru aceasta a intrebat pe tatal sau,preotul iar acesta i-a spus ca numele nu este totul dar,daca vrea sa devina sfant sa-si iubeasca vrajmasii ca pe el insusi si sa ierte pe toti care i-au gresit.
La varsta la care scrie cartea,constata ca nu va putea deveni nicodata sfant caci, nu-si iubeste toti vrajmasii si au fost multi oameni in viata lui pe care nu i-a iertat,si aceasta nu din cauza numelui pe care l-a purtat ci datorita limitelor pe care i-a fost greu, iar uneori imosibil sa si le depaseasca.
Nu numele este cel care ne determina mantuirea ci faptele pe care le facem in viata sub acel nume pe care il purtam.