O femeie poate face multe din cele ce le fac barbatii, daca asta vrea. De regula nu le face pentru ca nu ii spun nimic, nu o implinesc. Pe femei le implineste maternitaea. Nu trebuie sa fii mama biologica, poti fi mama adoptiva, poti fi cea care ingrijeste anumiti copii sau nu neaparat copii, poti fi maica in manastire si sa te rogi pentru toti oamenii asa cum o mama se roaga pentru pruncii ei, sa suferi pentru ei, sa-i ajuti pe cei pe care poti, macar cu o rugaciune, un gand bun, un sfat, o imbratisare... Neavand copii ai mai mult timp liber, poti ajuta multi oameni. Daca nu poti primi si ocroti oameni in pantecele tau, ii poti primi in suflet, te poti jertfi pentru altii asa cum te-ai jertfi pentru copilul tau...
Offf, daca ai sti prin spitale cati copii au nevoie de cineva care sa le vorbeasca, sa le citeasca o poveste, sa-i plimbe prin curtea spitalului. Chiar daca au mama cu ei, mamele sunt adesea sfarsite de oboseala, nu mai apuca sa se gandeasca la povesti... d-api cei care nu au mama, care suporta dureri mari in singuratea lor, pe care nu-i mangaie nimeni...
Acum daca iubirea pentru propriul copil vine firesc si te indeamna sa te jertfesti, in cazul in care te ocupi de altii, fie ca e vorba de copii infiati, fie ca e vorba de oameni pe care ii ajuti, treci la treaba fara acest exceptional suport. Iubirea se dezvolta mai lent, dar atata timp cat faci voia Lui Dumnezeu "esti pe val" totul merge bine si simti binecuvantarea Lui.
Pantecele neroditor nu poate impiedica sufletul sa rodeasca, in schimb sufletul neroditor poate impiedica pantecele sa-si faca datoria.
|