Luni am fost la Techirghiol, la parintele Visarion, sa ma spovedesc. Era pentru prima oara cand mergeam la dumnealui. Aveam lista de pacate facuta si e drept ca nu am spus doar pacatele, am incercat sa capat si un cuvant de folos, de indreptare. Am mai descris situatii pe ici pe colo, unde am crezut ca este nevoie..
La sfarsit, discutand cu parintele, mi-a spus ca a fost o marturisire lunga si tot din vorba in vorba a pomenit de pacatul "plictisirea preotului la spovedanie de catre cel ce se marturiseste". Am ramas foarte surprinsa, dar nu am mai insistat..
De atunci imi bantuie prin cap intrebarea: cum ar trebui sa decurga o marturisire, ce trebuie sa spunem, ce trebuie sa nu spunem, cat de mult trebuie sa stie preotul ca sa ne poata da sfatul potrivit cu sufletul nostru, etc
Chiar va rog sa raspundeti, nu prea am pe cine sa intreb..
Doamne ajuta!
|