Iubindu-L pe Hristos si primindu-i Cuvantul Lui cu credinta trebuie sa lepadam tot ce iese din pacatul iubirii de sine, din om, din animale, din carne, trebuie sa lepadam mancarea, lichidele, apa si lipsa rugaciunii, lipsa umilintei si a pocaintei, trebuie sa taiem din orice mancare de bagat in noi pana la foame si sete indelungata, trebuie sa scapam definitv si nu numai in post de carne, oua, branza, lapte, icre, lepadand cu ocazia asta si unitatile toxice ale capraidelor pline de parere si de
slava desarta a lacomiei si mandriei egoiste. In noaptea flegmelor si zgarciurilor din sufletul incurcat in josniciile trupesti ei se compatimesc si sa mangaie intre ei in tradare revoluta, impreuna cu diavolii ca niste victime... carora cica le-a facut Dumnezeu numai rau, reprosandu-I orice cu respingere si nemultumire ca niste suparati sclifositi... rupti si dezbinatori, taciuni reactionari ce aprinzandu-se lovesc cu razbunari pripite si neputincioase. Ia-ti untelemn de candela si baga din belsug in candela sufletului tau caci focul legii, al evangheliei lumineaza in intuneric prin rabdarea incoruptibila. Ramanad in adevar se va alimenta si va arde in tine tortza ca o lumanare, ca o candela plina de ulei intelept si fiind in lumina focului aruncat de Dumnezeu pe pamant vei vedea in interiorul tau cat de vrednic de gheena esti in tot ce faci fara nicio baza divina si astfel vei avea sansa sa te pocaiesti cautand sa te asemeni cu dreptii, cu sfintii ucenici, cu inteleptii mucemici care au rabdat zi de zi pana
la marea trecere asteptand si crezand in inviere.
Trebuie sa lasam iubirea sa asculte si sa-si faca actiunile si faptele Credintei care adunandu-se sus pe tot timpul vietii o sa ne intampine comoara asta stransa ca o fericire in viata de apoi. Fara ele, fara averea asta stransa pentru vesnicie din belsug impreuna cu Iisus la ce Rai al desfatarilor ne asteptam? Daca n-am lucrat, n-am semanat, n-am adunat ca sfintii si nu ca paganii atunci nu ne ramane decat ca vom astepta sa ne faca neamurile ramase pe pamant pentru noi ce noi n-am fost in stare sa adunam in Cer, pentru ca n-am crezut, vrand cu naivitate sa facem numai rau si in ciuda lui Dumnezeu, fara sa fim constienti de asta oricat ne cercetam... cand mergem pe
drumul vietii.
”Fara numar am gresit...” si tooooot repetam si apoi ne zicem ca gata... am facut tot ce trebuia si cand colo... tzeapa... ne-am lucrat parere si iubire de sine smolindu-ne sa ne vada toti cat de ”nenorociti” suntem ca milogii. Milogarii si toti cei ce stau la miloaga nu sunt fratii Domnului, sunt pagani si saraci care n-au auzit de Cruce, de Credinta, de nimic din ce a poruncit Dumnezeu pentru oameni. Ii ajuti si te faci asemenea lor avand impresia ca ajutand milogii si milogarii ai ajutat mai micii Domnului. Te-ai amagit, te-ai tzepuit. Dreptii mor de ”foame” lipsiti de mila duhovniceasca de la voi in timp ce milogarii, shatrarii si putorile din sistemul paralel isi fac case cu turnulete si-si pun bani la ciorapi, isi cumpara valuta si aur ca sa-si asigure ziua de maine... dar cum poti sa-ti asiguri ziua de maine fara sa asculti de Dumnezeu, fara sa-L primesti pe Cuvantul venit pentru aceste vremuri atat de groaznice? In libertatea fara ascultare si fara Iisus esti un tzepuit care-ti strangi pieirea. Si pentru ce faci asta toata viata? Pentru ce muncesti toata ziua ca sa ajungi timpurile in care nu o sa mai muncesti deloc ca un lenes puturos iubitor de concediu, piscina in natura si barbecuie? Nu mai munci azi deloc daca ai doar scopul asta viclean si ti-l vei implini azi si te vei linisti azi, maine, avand timp pentru alte scopuri superioare, de exemplu ai putea sa-ti lucrezi si sa-ti aduni si altceva, sfinte ascultari de credinta implinite, mai bine decat bani si slava desarta toata viatza cautand ca slugarnicul fricos sa intrii in unitate cu capraidele ce se cred oi si paastori de oi, daca nu cumva zei si dumnezei, permitzandu-si mereu sa trufeasca cu mult pe deasupra prea mult timp, ”vremi si vremi si jumatati de vremi”, noaptea generalilor, noaptea mintii cand Împaratiile se ridica unele impotriva altora... spre distrugere... pentru stapaniri patimashe si privilegii.