Citat:
În prealabil postat de Hartford
Roaga-te dar sa consulti si un doctor ca nu e ceva normal, asta numai o parere.
|
Pentru un barbat, e greu sa se pronunte in problemele intime ale femeii. Trebuie cel putin sa aiba studii de specialitate, dar nici chiar atunci nu poate spune ca simte ceea ce simte o femeie. Asa si aici: e un subiect mult prea intim si delicat pentru ca o doamna sa se poata pronunta cu destul discernamant, chiar daca - sa zicem - i s-au pus la dispozitie multe informatii referitoare la acest aspect.
Omul in general (barbat sau femeie) ascunde inca multe taine. Pe langa factorii exteriori enumerati de cineva mai inainte, probabil mai exista inca pe atat, neluati in seama.
Eu unul, gasesc polutia nocturna ceva foarte normal, cel putin pentru un barbat care a avut activitate sexuala. Nu pentru ca avem obsesii (desi ele pot exista si nu sunt de neglijat), nu pentru ca lenevim sau suntem franti de oboseala, iar bautura sau mancarea pot fi oarecum "vinovate" de polutia nocturna in masura in care au fost exagerate (alcoolul) sau avem probleme cu anumite glande (mancarea). Altfel... suntem subiectivi, orice s-ar spune. In principiu, in perioadele de post prelungit, barbatul, chiar daca "isi refuza" mintii anumite ganduri, si privirii, anumite imagini, organismul este deja obisnuit sa "produca", indiferent de vointa. Si atunci se petrece acel fenomen involuntar, ca un vas de expansiune: da pe-afara! Acest fenomen nu se poate intampla in stare de veghe, decat la adolescentii care sunt pusi in situatii inedite. Un om martur este imun la stimulare instantanee! Totusi, faptul ca diminetile ne trezim... cum ne trezim (si nu vorbesc de vise pe un anumit segment, ci asa este conceput barbatul ca, atunci cand intra in stare de somn, cineva sa... "vegheze"), e un semn ca suntem... sanatosi!
In somn, se intampla sa fim ispititi (asta depinde mult si de cat "lucram" in rugaciune, pentru ca Dumnezeu sa ingaduie ispita in somn), sau fara absolut nici un motiv, sa ne tezim "uzi". In mod normal, vinovati sau nu, smerenia si rugaciunea trebuie sa ne insoteasca. Dar daca ne simtim vinovati de ceea ce ni s-a intamplat, trebuie sa facem neaparat canonul (de pocainta, sau cel indicat de duhovnic). Altfel, nu trebuie sa ne mai simtim vinovati, dupa ce ne-am smerit si ne-am rugat pentru iertarea slabiciunilor trupului slab. Eu asa gandesc si sper sa nu smintesc pe nimeni. Pana la urma, fiecare poate fi propriul doctor si sfatuitor, fiindca ar trebui sa-si cunoasca cel mai bine si sufletul si trupul!