Citat:
În prealabil postat de sophia
@Dorin - cum adica? Preotul tau duhovnic iti este si nas? De cununie sau botez? Si este posibil acest lucru? Are voie?
Sau a facut altcineva slujba atunci?
Pentru botez mi se pare frumos sa fie nasi un preot cu preoteasa. Pentru cununie nu mi-ar fi placut sa am nasi preot cu preoteasa, pentru deja ar fi prea grea pentru mine relatia. Nu m-as putea simti atat de apropiata de ei, din cauza respectului.
|
Toate mi se par bune si de folos, insa faza cu
nasii de Cununie... aici am ceva greutati de intelegere. Gandesc la faptul ca aceasta era de folos candva, cand copiii se casatoreau, parintii lor erau pagani, preotii duhovnici erau rari, iar ei aveau nevoie de sfatuitori. Astazi insa, cand duhovnicul este oricand "la indemana", cand parintii merg la biserica si cand tinerii se pot interesa oricand si oricat despre credinta si viata cea intru Hristos, nasii imi par o complicatie. Mai toti nasii despre care am auzit au avut tulburari cu finii lor. Asa ca am zis... ce ma fac, daca nu vreau nas?! Apoi, mi'a venit in gand parintele duhovnic. Am simtit ca este si voia lui Dumnezeu.
Pentru a face insa
ascultare, intru toate de canoanele Bisericii, cele atat de bine randuite de Parinti, am ales a avea drept nas pe parintele duhovnic, la care ma si spovedesc. Astfel, nu ma mai impart intre doi "sfatuitori" si "purtatori de grija". Parintele imi este si duhovnic si nas (daca mai are rost acest cuvant), iar sotia parintelui ne este nasa.
Da, este cu putinta acest lucru. Nici un canon nu interzice aceasta.
Pentru un teolog, sau un potential preot, cred ca este de folos un nas-duhovnic, unit in una si aceeasi persoana, model si indrumator intru toate, atat in cele liturgice, cat si in cele de familie.