Doar ca nu cred ca psihologia sta in calea credintei. Ca Spovedania este o taina, nu doar o usurare ca ai mai spus altcuiva problemele, ci ideea ca le-ai spus de buna voie lui Dumnezeu si ca te caiesti pentru ele.
Pentru a ajunge sa le constientizezi, sa te caiesti, nu cred ca e neortodox sa apelezi la psihiatru, de ex.
Sau daca nu stii sa mergi mai departe in viata, dupa ce ai fost victima, nu stii sa nu acuzi, un alt punct de vedere asupra lucrurilor inseamna psihologie.
Sau pentru cei necredinciosi, e de ajutor. Continui sa cred ca nu trebuie nimeni obligat sa fie ortodox.
Intrebarea mea ar fi: in momentul acela, cand inca nu constientizezi ca esti in pacat, cand nu te caiesti cu toata inima, inca, oare nu e mai bine sa mergi si la psiholog, si la duhovnic (de buna voie!!)?
|