Citat:
|
psihologia, care din cate stiu eu a inceput cu dl. Freud si a continuat cu dl. Jung
|
trebuie sa clarific ceva... macar pt cei care intra pe acest topic.
psihologia ca si preocupare dateaza inca de la inceputul societatii umane.
intai explicatiile sunt pseudo-stiintifice si contin mituri, credinte, superstitii, obiceiuri etc.
apoi temele psihologiei fac parte din domeniul de interes al filosofiei
putem vorbi de psihologie ca stiinta (recunoscuta oficial) abia din anul 1879 cand Wilhem Wundt infiinteaza primul laborator de psihologie experimentala.
parintele Rafail stie el ce stie... Freud a realizat multe ca psiholog, insa nu de la el porneste psihologia (cum multi au impresia asta); Freud nu este decat parintele psihanalizei.
Citat:
|
va spun sunt multi psihologi care gasesc si descopera adevaruri, insa doar franturi de adevaruri puse in dezordine, adevaruri care daca le analizati veti constata ca erau deja cunoscute candva in Biserica Ortodoxa
|
exact! aici are mare dreptate si chestia asta ma doare tare ca nu iese nimeni in fata s-o recunoasca.
diferenta dintre psihologia Sfintilor Parinti de demult (si chiar si a celor din ultimele secole) si psihologia psihologilor (iertati constructia) consta in modul de exprimare... continutul este acelasi: aceleasi principii, acelasi idei, aceleasi concluzii etc.
ca duhovnic trebuie sa stii si putina psihologie ca sa poti intelege omul, sa stii cum si ce sa-i spui pt a-l aduce pe calea cea dreapta, ce atitudine sa ai fata de unul si fata de altul; nu poti avea aceeasi atitudine fata de toti, ca nu toti au aceleasi caractere. de exemplu.. daca unuia ii vorbesti raspicat si cu o privire incruntata, s-ar putea sa-si dea seama de gravitatea faptei... dar daca adopti aceeasi atitudine fata de altul, care e mai timorat, s-ar putea sa-l sperii si mai tare si nu intotdeauna are rezultate pozitive terapia prin soc.
in principiu n-ar fi nicio problema daca apelam atat la duhovnic, cat si la un psiholog. cum spunea cineva mai sus, s-ar putea ca parintele sa fie foarte ocupat, in general, si atunci nu prea vei avea cand sa discuti mai serios cu el.
daca nu sunteti siguri, ii cereti blagoslovenie parintelui sa consultati si un psiholog.
daca simtiti ca psihologul va influenteaza in mod negativ credinta, aveti dreptul sa renuntati. desi, deontologic vorbind, nu are voie... dar daca face asa ceva inseamna ca-i lipsit de profesionalism.. prin urmare nu mai are rost sa va pierdeti vremea cu el.