Trebuie sa întelegi ce e pacatul.
Prin pacat Biserica (inclusiv în Scriptura) defineste doua lucruri distincte:
-faptele nocive pentru om independent de relatia lui Dumnezeu
-tradarea lui Dumnezeu, care evident e si ea nociva
Faptele nocive sunt nocive pentru toti oamenii, atei, crestini, pagâni, sectanti. Caracterul lor nociv e intrinsec si fiecare afecteaza în alt mod omul: hotia si omorul aduc teama si mustrari de constiinta, minciuna distruge capacitatea mintii de a mai distinge adevarul si binele, ura reduce capacitatea sufletului de a simti bucuria, curvia despiritualizeaza, mândria duce la nebunie.
Tradarea lui Dumnezeu are ca urmare atrofierea constiintei morale si chiar pierderea posibilitatii ca omul sa mai înteleaga cine si ce e Dumnezeu. Scararul spune ca prin pacat acea parte din suflet cu care am pacatuit moare. Totodata, tradarea lui Dumnezeu aduce robia pacatului, un complex de gânduri înselatoare din cauza carora omul devine indulgent fata de pacatele sale si continua sa pacatuiasca la nesfârsit.
Toate pacatele acopera sufletul, sunt realitati ontologice datorita carora omul nu mai poate fi calauzit si vindecat de lucrarile Duhului Sfânt.
Mai intai stiu ca nu este posibil sa fie om fara pacat: Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi. Si, de la Sfintii Parinti sau din Psalmi, nu retin exact, ca nu poate trece o zi fara sa pacatuim, macar si cu gandul.
Asta se refera la tendinta adamica de a nu-si recunoaste pacatele, din mândrie.
Stim ca oricine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; ci cel ce s-a nascut din Dumnezeu se pazeste pe sine, si cel rau nu se atinge de el.
Aici sensul e figurat, spune ca cine a cunoscut pe Dumnezeu si a decis sa-si dedice viata Lui, lupta cu pacatul (ceea ce nu înseamna ca nu poate cadea în pacat). Protestantii interpreteaza literar acest verset spunând ca ei sunt în imposibilitate practica de a mai pacatui. Iata ce înseamna sa consideri ca o carte e Legea lui Dumnezeu, când de fapt e doar un instrument.
Stiu ca de nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor si ca dreptul abia se mantuieste, dar indrazniti. Eu am biruit lumea
Sensul este aici ca dobândirea mântuirii e ceva foarte greu si rar, dar daca ne straduim avem o sansa, spre deosebire de nici o sansa daca ne lasam pe tânjala.
|