Ca o concluzie :
Rugăciunea este oglinda vieții duhovnicești a omului , și lucrarea care niciodată nu se sfârșește. Spunea cineva, nu mai rețin exact cine, că rugăciunea este o întoarcere deplină și o ofrandă adusă de către om lui Dumnezeu. O jertfă care, când este însoțită de lupta pentru împlinirea poruncilor lui Hristos, atrage Harul Dumnezeiesc. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea : " Așa cum trupul fără suflet este mort, la fel și sufletul fără rugăciune este mort". Rugăciunea până la urmă este înălțarea minții către Dumnezeu. Un alt Sfânt părinte accentua : "Rugăciunea se naște din blândețe, și din lipsa mâniei. Ea aduce în suflet bucuria și mulțumirea, îl apără pe om de goliciunea sufletească și de tristețe." Așa cum pâinea este hrana trupului, iar virtutea hrana sufletului, la fel și rugăciunea duhovnicească este hrana minții. << Rugăciunea este cea mai dumnezeiască și mai sfântă decât toate virtuțile . >>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|