[SIZE=3]"In mentalitatea crestina primitiva, mostenita de la lumea veche, accentul se punea pe ziua mortii si a invierii divinitatilor adorate, iar nu pe ziua nasterii lor. De aceea, cultul Mantuitorului in Biserica primara era concentrat tot in jurul mortii si al invierii Sale. Calendarele crestine pastreaza de asemenea in amintirea posteritatii, nu datele nasterii mucenicilor si ale Sfintilor, ci datele mortii lor. Vechimea ei se poate urmari retrospectiv in documente pana pe la sfarsitul secolului III. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]In Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita in general sarbatoarea Aratarii Domnului. Practica rasariteana se intemeia pe traditia ca Mantuitorui S-ar fi botezat in aceeasi zi in care S-a nascut, dupa cuvantul Evangheliei, care spune ca, atunci cand a venit la Iordan sa Se boteze, Mantuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23).[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]De fapt insa, atat in Orient cat si in Occident Nasterea Domnului a fost serbata de la inceput la aceeasi data, in legatura cu aceea a solstitiului de iarna, numai ca orientalii au fixat-o, dupa vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe cand Apusul, in frunte cu Roma, a recalculat-o, fixand-o in functie de data exacta la care cadea atunci solstitiul, adica la 25 decembrie.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Prin prima jumatate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii a fost introdusa si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, generaliziandu-se astfel in crestinatatea rasariteana. Numai armenii serbeaza pana astazi Nasterea Domnului tot la 6 ianuarie (odata cu Botezul Domnului), ca in vechime.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]La fixarea zilei de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii Domnului, s-a avut in vedere probabil si inlocuirea sarbatorilor pagane, cum ar fi sarbatoarea inchinata zeului Mitra. Ziua de nastere a zeului Mitra (sarbatoare introdusa la Roma de imparatul Aurelian la 274) a fost astfel inlocuita cu ziua de nastere a Mantuitorului, Care fusese numit de prooroci "Soarele Dreptatii" (Maleahi IV, 2) si "Rasaritul cel de sus" (comp. Zaharia VI, 12 ; Luca I, 78, 79 si Troparul Nasterii Domnului) si pe Care batranul Simeon il numise "Lumina spre descoperirea neamurilor" (Luca II. 32). [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Tot in legatura cu fenomenele naturii erau si sarbatorile de iarna ale romanilor, ca Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care cadeau cam in acelasi timp. De aceste sarbatori erau legate o multime de datini si obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le pastreaza pana azi, dar le-a pus in legatura cu Nasterea Domnului si le-a imprumutat sens si caracter crestin, ca de exemplu : colindele, sorcova, plugusorul, etc" Pr. Prof. Ene Braniste[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]In legatura cu acest topic, am mai gasit si aceste informatii: "Propunerea datei de 25 decembrie a fost facuta pentru prima oara mult mai devreme. Marturiile documentare arata ca Sextus Julius Africanus, un crestin din secolul al III-lea, este primul care alege in 221 aceasta data pentru nasterea lui Iisus. Se urmarea prin aceasta ca momentul implinirii fagaduintei divine de a mantui neamul omenesc prin Mesia, bucuria Nasterii Sale, minunile si toate celelalte evenimente care au insotit-o sa fie cinstite de credinciosi in mod firesc intr-o singura sarbatoare. Apoi, crestinii secolului al III-lea credeau ca creatia lumii a avut loc la echinoctiul de primavara, pe atunci plasat pe 25 martie. Prin urmare, noua creatie prin „intruparea lui Hristos“ trebuia, in viziunea lor, sa aiba loc tot pe 25 martie, moment de la care numarandu-se 9 luni se obtinea data de 25 decembrie. Cu toate acestea, s-a preferat data de 6 ianuarie pana la sfarsitul secolului al IV-lea."[/SIZE]
|