În 1976, reputatul istoric de artă Vasile Drăguț, a vizitat locurile în vederea înscrierii schitului în al său "Dicționar enciclopedic de artă medievală românească"
Manastirea Hadambu
și a găsit un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porții servind și de clopotniță, plus construcții anexe aflate în ruină. Cu aproximativ 70 de ani înaintea sa, marele istoric Nicolae Iorga, găsise un minunat zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperișul de șindrilă spartă, loc tocmai bun pentru școală. Este clar că aici, lângă satul Mironeasa, în adâncul Codrului Iașilor, pe vremuri a existat o biserică de lemn anterioară actualei, atestată nu numai de tradiție și de anumite documente insuficient explorate.
Icoana Făcătoare de Minuni
Cert este că, astăzi, se distinge în mod deosebit prin densitatea sa picturală și prin atmosfera gravă pe care o degajă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul, pictată în 1938 de catre preotul Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. Această icoană a fost ferecată ulterior în argint de meșterul Ion Contfas din Târgu Neamț. Coroanele sunt din aur, decorate cu pietre prețioase, rubine, safire și smaralde, donate de familia Constantin, Roxana și Elena Amarinei din Piatra Neamț. Icoana este izvorâtoare de mir și făcătoare de minuni. A apărut și o nouă biserică cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", pardosită cu marmură de Rușchița, prelucrată în atelierele de la Holboca - Iași. Pictura bisericii, în plină desfășurare, în tehnica "al fresco" a fost începută de maestrul Vasile Buzuloiu din București, fiind continuată de ucenicul sau, Vasile Gheorghiță. Edificiul este înalt, zvelt, lansat cu suplețe în spațiu, dar temeinic așezat pe sol. Plasată în vârful Dealului Mare, biserica domină priveliștea și se asamblează perfect cu peisajul din jur. Demisolul bisericii servește ca paraclis, fiind pus sub protecția Sfântului Ierarh Nicolae, praznic celebrat în ziua de 6 decembrie a fiecărui an. În ansamblul monahal de la Mănăstirea Hadâmbu, marele edificiu al arhondaricului, proiectat de arhitectul Bogdan Negoiță, se distinge prin proporțiile sale monumentale, prin aspectul său palatinal. Acoperișurile clădirilor au fost lucrate de meșteri din Oglinzi - Neamț, iar învelitorile clădirilor, din tablă de cupru, au fost executate de iscusitul meșter Ion Lică și de ucenicii săi din Târgu Neamț.
Ospeție moldovenească pentru 500 de pelerini
Grație proporțiilor marelui arhondaric, mănăstirea dispune de generoase locuri de cazare, având posibilitatea să adapostească și să omenească, potrivit îndatinatelor legi nescrise ale ospeției moldovenești, până la cinci sute de pelerini, ceea ce se întâmplă adeseori, mai cu seamă în sezonul estival. În iarna anului 2003, în ziua de 22 ianuarie, la mănăstire a izbucnit un năprasnic incendiu, care a potopit una din casele monahale. În acest incendiu și-a găsit sfârșitul tânărul Nicușor Leuca, de 17 ani, originar din Vicovu de Sus - Suceava, care de copil frecventa mănăstirea, așa după cum a comunicat un bun cunoscător al locurilor, scriitorul Claudiu Paradais, unde, de câte ori venea își îndeplinea, cu mare conștiinciozitate, ascultarea de paracliser, năzuind să devină el însuși monah aici. Toată casa s-a transformat în scrum, inclusiv obiectele bisericești adăpostite, cu excepția Icoanei Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni. Această tulburătoare experiență umană este exprimată îndeobște în Jertfa Zidirii, valabilă la români și în Balada Meșterului Manole, dar și în legenda întemeierii Mănăstirii Putna. Lucrările de restaurare, construire și reconstruire din ultimii 8 ani asigură Sfintei Mănăstiri dăinuire, dar toate acestea s-au realizat, pe de o parte, datorită evlaviei credincioșilor, care în ceasurile de cumpănă au alergat la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, icoane care merită să fie trecute în catalogul icoanelor făcătoare de minuni din decursul istoriei, iar pe de altă parte, datorită seriozității și cumințeniei părinților și fraților din această mănăstire care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și oamenilor.
|