[Erethorn]

Tot în jurnalul ei, sora Faustina scrie despre nemărginirea îndurării lui Dumnezeu:

Conversaţie între Dumnezeul îndurător şi un suflet păcătos

Iisus: Nu te teme de Mântuitorul tău, suflet păcătos. Eu mă îndrept primul către tine, deoarece ştiu că singur nu eşti în stare să te înalţi către Mine. Copile, nu fugi de Părintele tău, ci vorbeşte deschis cu Dumnezeul tău cel milostiv, care doreşte să-ţi spună vorbe de iertare şi să-Şi reverse harurile asupra ta. Cât de drag Îmi este sufletul tău ! Numele tău l-am scris pe mâna Mea; eşti întipărit precum o rană în Inima Mea.

Sufletul: Doamne, Îţi aud vocea ce mă cheamă să mă întorc de pe cărarea păcatului, dar n-am nici puterea, nici curajul să o fac.

Iisus: Eu sunt puterea ta, Eu te voi ajuta în strădania ta.

Sufletul: Doamne, Îţi recunosc sfinţenia şi mă tem de Tine.

Iisus: Copile, te temi de Dumnezeul îndurării ? Sfinţenia Mea nu Mă împiedică să fiu milostiv. Iată: pentru tine am întemeiat pe pământ un tron al îndurării – tabernacolul – şi de pe acest tron îmi doresc să cobor şi să intru în inima ta. Nu sunt înconjurat de străji. Poţi să vi la Mine în orice clipă, la orice ceas; doresc să-ţi vorbesc şi să-ţi dăruiesc har.

Sufletul: Doamne, mă îndoiesc că-mi vei ierta nenumăratele păcate; netrebnicia mea mă înspăimântă.

Iisus: Îndurarea mea este mai mare decât păcatele tale, mai mare decât păcatele întregii lumi. Cine poate măsura bunătatea mea ? Pentru tine am coborât din ceruri pe pământ; pentru tine M-am lăsat pironit pe Cruce, pentru tine am îngăduit ca Inima mea Preasfântă să fie stăpunsă de o lance, deschizând astfel izvorul îndurării Mele, pentru tine. Vino deci, cu încredere, să iei har din această fântână. Eu nu resping niciodată o inimă plină de căinţă. Chinul tău dispare în necuprinsul îndurării Mele. Nu-Mi mai spune nimic despre netrebnicia ta. Îmi vei face o bucurie dacă Îmi vei încredinţa Mie toate necazurile şi durerile tale. Voi revărsa asupra ta comorile harului Meu.

Sufletul: Ai cucerit, Doamne, sufletul meu împietrit cu bunătatea Ta. Cu încredere şi umilinţă mă apropii de judecata îndurării Tale, unde Tu însăţi mă ierţi prin mâna trimisului Tău. Doamne, simt cum harul şi pacea Ta îmi umplu sufletul. Sunt copleşit de îndurarea Ta, Doamne. Tu mă ierţi, şi asta e mai presus decât am îndrăznit să nădăjduiesc şi mai mult decât mi-am putut închipui. Bunătatea Ta depăşeşte toate dorinţele mele. Iar acum, plin de recunoştinţă pentru atâtea haruri, Te invit în inima mea. Am fost pierdut, precum un fiu risipitor şi rătăcit, dar Tu n-ai încetat să-mi fii Tată. Sporeşte-Ţi îndurarea către mine, căci Tu vezi ce slab sunt.

Iisus: Copile, nu mai vorbi despre nefericirile tale, sunt deja uitate. Ascultă, copile, ceea ce doresc să-ţi spun. Aproprie-te de rănile Mele şi soarbe din Izvorul vieţii de câte ori îţi doreşte inima. Adapă-te din Izvorul Vieţii şi nu vei osteni în călătoria ta. Priveşte minunile îndurării mele şi nu te teme de duşmanii mântuirii tale. Slăveşte îndurarea Mea.