În prealabil postat de CiprianTm
In timp ce citeam diferentele dintre confesiuni, am vazut ceva de genul : Cand cel rau nu te mai poate ispiti cu cele lumesti, se transforma in inger de lumina. Citind acestea, m-a luat o panica si o frica, am simtit o stare de disperare, de agonie, deznadejde, ca Dumnezeu nu ma mai aude, lipsa totala de el, am simtit ca sunt in iad. Speriat am mers la Caterdala, dar nu a avut preotul timp de mine. Am rabdat stari de deznadejde avansata, care imi zicea sa ma omor ca nu o sa fiu mantuit niciodata, ca la pocaiti e pierzarea, ca la ortodocsi nu e mantuire, ca o sa ajung in iad si o sa sufar si aici si nu mai are rost sa traiesc, ca Dumnezeu m-a parasit, ca nu ma aude, degeaba strig, sa nu il mai caut etc.
Tortura si fizica prin starile ce le simteam, si psihica si spirituala. Cand ma rugam mai rau imi era. Am fost din nou acolo si mi-a facut un pastor o rugagiune si m-a dat cu mir. Mi-a trecut, 3 zile am fost extrem de fericit, apoi m-a luat iar. Experienta mea e lunga, multe de zis, in fine. Starile au continuat, a trecut cam o luna acum, am tot fost si preotii nu au avut timp de mine, ca vreau o spovedanie cum nu am facut niciodata. De o luna am avut 2 nopti in care am reusit sa dorm, si acum non stop simt niste energii in jurul meu si ma clatin mereu,uneori simt niste izbucniri atat de puternice ca ma trezesc noaptea, fel si fel de ganduri etc.
|