Draga Dora,
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l puna cu Sfintii "unde nu este durere, nici intristare, nici suspin". Nu stiu cand s-a intamplat. Daca inca nu e inmormantat si se mai sta la priveghere, bine e sa se faca in rugaciune, ati putea sa cititi din Psaltire. Atmosfera cand oamenii plang in continuu mie nu-mi place, parca nu avem credinta ca moartea e numai trecere si ca Dumnezeu primeste sufletul celui adormit.
Hai sa vedem ce poti sa faci pentru sufletul de langa tine.
1. In primul rand, sa-l pomenesti la Sfanta Litrughie. Mergi duminica si de sarbatori la Biserica si dai pomelnicul la proscomidie, adica inainte de inceperea Sf. Liturghii. Mergi la Biserica dimineata, de cand incepe slujba (la utrenie) ca sa dai pomelnicul, cu o paine si o sticla de vin si o lumanare. Multi dau "Sarindar", adica mergi la o manastire unde se oficiaza Sf. Liturghie zilnic si dai o foaie cu numele celui adormit pentru pomenire la patruzeci de Liturghii. O data cu pomelnicul se aduc si prescuri, vin, ulei, lumanari si tamaie pentru slujba. Datul sarindarului nu trebuie sa conduca la a nu mai calca pe la Biserica, ca "m-am asigurat pe 40 de zile ca e pomenit"! Participarea noastra e si ea importanta.
2. La forma asta de pomenire, se adauga pomenirea in rugaciunile personale (in rugaciunile de dimineata, de seara sau in orice moment cand te gandesti la acea persoana).
3. Si apoi am ajuns la milostenie, la parastas sau pomana cum se mai spune.
Dupa cum stii, termenele sunt la 3 zile - la inmormantare, la 9 zile si la 40 de zile, la trei saptamani, apoi la 3 luni, 6 luni, 9 luni si un an. Mai departe, in fiecare an - in ziua decesului sau cu cateva zile inainte - pana la 7 ani, fiecare din aceste date avand semnificatia ei. Semnificatiile le gasesti pe internet chiar pe site-ul acesta. Daca nu dai de ele, imi spui sa-ti gasesc link-ul.
Intrebi ce sa dai de pomana. La Altar se dau pomelnicul, prescura, vin, ulei, tamaie. Se face si coliva. In general, la inmormantare, la 40 de zile si la 1 an se face masa acasa. Dar nu e o regula, daca nu se poate, poti imparti in alta parte, la azile, orfelinate, la pensionari, la cei care au nevoie. De impartit pentru cei nevoiasi se pot face si pachete in care sa puneti ceva de mancare: paine, oua, branza topita, cascaval, pateuri, conserve de diferite tipuri, fructe, dulciuri, niste vin sau suc, etc. Dati ce va place, ce e sanatos si ce e intr-adevar bun. Mare atentie sa nu fie ceva perisabil, sa fiti atenta la impachetarea produselor, la datele de expirare, la normele de igiena. Bunica mea zicea mereu: "Dam de pomana ce e mai bun". Pentru mine a fost o lectie de viata. Se pot face pachete si sa le dati la azile de batrani. Sunt unele f sarace si batranii sunt atat de fericiti ca primesc ceva. Sau le dati la cei care au nevoie.
Acum depinde de posibilitati, unii dau chiar pat, masa, scaune la o familie de tineri fara posibilitati; imbracaminte (astea se dau la un an, in general). La inmormantare, la 40 de zile si la 1 an daca se face masa acasa, se dau si pahare, cani, tacamuri, etc. la toata lumea care vine. Parerea mea, masa e bine sa se faca, dar de dat vesela si tacamuri la fiecare, cred ca nu prea mai "merge". Astea sunt traditii care mergeau la tara acum ceva vreme, cand oamenii aveau 15 farfurii de 15 feluri; nu prea mai poti sa dai o farfurie la fiecare, ca nu suntem colectionari si omul tot pe ale lui le foloseste. Eu cred ca e bine, daca cunoasteti o familie care are nevoie (niste tineri casatoriti care nu au sau o familie cu mai multi copii care chiar au nevoie), le dati un set complet de vesela si tacamuri.
Nu fiti fixista ca trebuie facut parastasul neaparat acasa. In afara de inmormantare, 40 de zile si un an, in rest puteti sa va duceti sa dati de pomana in alte locuri (la azil, la orfelinate, la pensionari in nevointa, etc). Sunt familii care si la inmormantare, la 40 de zile si la an au dat tot la orfelinate si azile, sau la cantinele de saraci. Dumnezeu stie ca faceti parastas, nu trebuie sa vuiasca tot blocul sau toata strada. Ce e mai ascuns e mai placut lui Dumnezeu, fiindca ne incredem in faptul ca El vede. Si apoi parastasul are rolul de a ne sensibiliza la a da mai mult, la a-l vedea si pe cel care e in suferinta, la a iesi din egocentrismul nostru si a ne deschide catre ceilalti, la a iubi...
Sunt langa tine,
Elena
|