[Florin-Ionut]

Apocalipsa 10
6. "Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,"

Vesnicia poate fi imaginata ca o stare atemporala, ca lipsa a timpului, nu ca infinitate a timpului. Cum poate sa fie ceva fara sa existe sub timp - nu stiu.

Spunea cineva ca dupa moarte evolutia celor mantuiti va fi sub forma unor stari schimbatoare de dragoste care vor avea ca referinta si ca tinta dragostea deplina a Lui Dumnezeu. Iarasi, nu in timp...

Similar, cei din iad se vor confrunta cu o lipsa a dragostei proportionala cu starea din momentul mortii. Bineinteles ca nu va fi la fel de rau pentru toti, dar oricum nu ne dorim sa ne fie rau catusi de putin.

Oricum, ce va fi exact dupa Judecata habar n-avem, ci numai ghicim, cum spune si Pavel. Iar daca in Traditia noastra avem multe exemple care incearca sa caracterizeze lumea de dincolo, acelea sunt pur metaforice din moment ce se folosesc de comparatiile cu lumea in care traim acum si care este mult diferita de Cerul nou si de Pamantul nou din eonul urmator sau <<"veacul" ce va sa fie>>.

Topicul face oricum parte din categoria lucrurilor suprarationale pe care acum nu putem sa le intelegem, doar ne dam cu parerea...