Citat:
În prealabil postat de costi21
Traditia crestina spune ca iadul este vesnic, la fel ca raiul.
In ultimul timp, m-a preocupat intrebarea daca exista vreun om care sa merite o pedeapsa eterna. Care credeti ca ar fi sensul unei pedepse vesnice care exclude orice posibilitate de salvare a celui pedepsit? Exista vreun pacat atat de grav incat sa merite o tortura nesfarsita?
Viata asta e una finita, iar unii oameni pur si simplu nu reusesc sa se intoarca la timp cu fata catre Dumnezeu. Merita ei chinuiti pe vecie din acest motiv?
Nu vreau sa ma indoiesc de dreptatea lui Dumnezeu, dar uneori imi e greu sa o inteleg. Poate ma ajutati voi in sensul asta.
Multumesc.
|
Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care ajung oamenii care urmeaza sa fie pedepsiti de Dumnezeu, ci ca un loc in care vor ajunge cei care au refuzat dialogul cu El. Asadar nu vorbim de pedeapsa eterna, ci de suferinta vesnica (suferinta care vine ca urmare a modului de vietuire) Deci, Dumnezeu nu doreste prin existenta iadului sa se bucure de suferinta celor care nu s-au unit cu El, ci doreste sa le respecte si prin iad libertatea - au ales sa traiasca fara El, le respecta alegerea. Sfintii Parinti spun ca tocmai aceasta inchidere a omului fata de Dumnezeu, aceasta imposibilitate de a mai iubi va aduce suferinta.
In concluzie, daca Dumnezeu i-ar mantui pe toti ar fi nedrept, caci i-ar mantui fara ca ei sa-si doreasca acest lucru.