O intamplare povestita de parintele Ioan de la Recea. Pe cand era tanar si slujea la Vladimiresti, au adus o femeie indracita. Era din satul Namoloasa, jud. Galati. Trecuse la penticostali si a hotarat sa arunce toate icoanele din casa. Cand a aruncat icoana Maicii Domnului, s-a indracit pe loc; diavolul a intrat in ea, vorbea urat, scuipa, ridica hainele. Cand a venit sotul acasa si a vazut-o, a dus-o la predicatorul lor si i-a spus: "Ai vazut ce ai facut cu ea? Acum vindec-o daca poti!" Bineinteles ca nu i-a putut face nimic. Au luat-o sotul, cumnatul si altii si cu forta au pus-o in caruta si au adus-o la manastire. I s-au citit molitvele Sf. Vasile, dar fara efect. Parintele si-a adus aminte ca in astfel de cazuri, este permis ca sa i se atinga limba cu Sfintele. Au imobilizat-o cu mare greutate si parintele Ioan a intrat in altar si din chivot a luat o bucatica de Sfinte. Cand sa iasa pe usa diaconeasca, Ilinca a inceput sa faca gesturi si sa strige "nu vreau" si incerca sa fuga. Atunci parintele a ramas surprins "Dar de unde stii ce vreau sa fac eu?" Apoi a prins curaj si a zis: "Uite asta-i diavolul care vede ca vine Hristos si el trebuie sa iasa". Au mai venit cateva maici sa o tina si cu mare greutate i-a atins cu Sfintele limba. Dintr-o data s-a muiat - unde inainte avea o forta extraordinara - s-a linistit, s-a uitat la sot, l-a mangaiat si a zis: "Parinte, mai da-mi-L pe Hristos, ca-i dulce; amar a fost diavolul pe care mi l-au dat ei". Atunci parintele s-a dus in altar, a luat lingurita, a pus vin, a pus acea bucatica de Sfinte, a iesit in usile imparatesti si a zis: "Zi dupa mine, Ilinca: Cred, Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos..." si a zis si apoi ea era aceea care in duminici si sarbatori cand venea la manastire, povestea oamenilor cum s-a vindecat ea.
|