Citat:
|
În prealabil postat de danyel
Ca sa nu mai deschid alt topic voi posta aici :
De departe clerul ortodox are cele mai bogate si complexe vesminte, istoria lor se pierde in negura vremii, exista fel si fel de explicatii pt simbolistica lor, totusi in sec XXI avand in vedere modernizarea continua a lumii, pt necunoscatori aceste vesminte par demne de muzeu, mai mult vesmintele arhiereilor ii duc pe multi la gandul vestimentatiei imparatilor bizantini iar mitra pentru multi este o "dovada clara" a opulentei si luxului ierarhilor, cat si a "stagnarii"si" fosilizarii" ortodoxiei in ritualuri si vesminte patrunse in cult din cultura bizantina si ridicate la rang de "dogma" cautandu-li-se fel si fel de explicatii simbolice
avandin vedere aceste lucruri fara a ne posta in clevetitori ai ortodoxiei sau protestatari ai vesmintelor liturgice, cum explicam noi celor "de afara" importanta si totodata pastrarea acestor vesminte aproape antice in ultul Bisericii? cu ce ajuta ele si daca nu cumva ingreuneaza procesul de propovaduire si traire a credintei, procesul de punere in aplicare a invataturilor Mantuitorului?
P.S: sper sa nu fiu inteles gresit, nu contest vestimentatia liturgica dar voi face pe "moderatorul obiectiv" pentru a putea raspunde multor intrebari asupra acestor lucruri dat fiind faptul ca am vazut ppostate critici acerbe la adresa vesmintelor pe multe forumuri si siteuri
|
Daca ne punem problema originii vesmintelor liturgice trebuie sa tinem cont ca in toate religiile slujitorii cultului poarta, in momentul oficierii acestuia, vesminte deosebite de cele din zilele obisnuite. Acest fapt este intalnit si in Vechiul Testament in cadrul religiei iudaice, de unde crestinismul a mostenit o serie de datini si obiceiuri cultice. Vesmintele liturgice subliniaza in mod principal ideea si starea de sfintenie cu care slujitorii trebuiau sa se prezinte inaintea divinitatii.
In primele secole ale crestinismului vesmintele erau simple, dar confectionate din stofe scumpe si se imbracau numai la serviciul divin. Unele erau croite dupa modelul vesmintelor din Vechiul Testament, altele au fost tipic crestine. Culoarea acestora era la inceput alba, simbolizand bucuria, lumina si curatenia trupeasca si sufleteasca a persoanelor care slujeau la altar. Cu vremea, si mai ales din secolul al IX-lea, au inceput sa se introduca in vesmintele liturgice si alte culori carora li s-au dat si interpretari simbolice. Initial deosebirea dintre diferitele trepte ale clerului nu era marcata si prin vesminte. In prezent vesmintele liturgice au o semnificatie simbolica si se deosebesc dupa cele trei trepte ale clerului: diacon, preot, episcop.
Astfel, vesmintele diaconului sunt: stiharul, un fel de camasa lunga, manecutele, care strang manecile stiharului, si orarul, propriu numai diaconului - o fasie de stofa lunga si ingusta cu cruci cusute pe ea. La stihar si manecute, preotul adauga: epitrahilul, braul si felonul care este ca o mantie. Episcopul poarta, pe langa stihar, epitrahil, brau si manecute, bedernita, de forma rombica, sacosul, un vesmant mai scurt decat stiharul, cu maneci largi, omoforul, un vesmant purtat pe umeri, ca un sal, mitra, care este acoperamantul capului, toiagul sau carja, numit si paterita, si mantia.
Vesmintele liturgice - origine si semnificatie