[Mihnea Dragomir]

Continand rugaciunile de la toate Ceasurile, Breviarul este o carte voluminoasa. Pentru ca, asa cum am aratat, laicii aflati in stagii pe la manastiri, precum si novicii, tertiarii, oblatii, adica toti calugarii-care-inca-nu sunt-calugari sunt dezlegati de slujbele de noapte, a aparut, pentru ei, o carte mai mica, numita Diurnal. Un Diurnal este, asadar, un Breviar din care lipsesc rugaciunile de noapte.

Daca Missalul contine textul Sfintei Misse, in schimb nu contine si cantecele care se canta cu ocazia Liturghiilor cantate (Missa cantata). Acestea se afla in Gradual. Notatia muzicala nu se face asa cum stim de la partiturile zilelor noastre, ci in alt fel, numit notatie neumatica. O neuma este un grup de note (de regula doua sau trei) care se canta pe o silaba. Deci, daca in muzica moderna avem, de regula, "o silaba-o nota", in muzica gregoriana (ca si in cea psaltica) avem frecvent mai multe note pentru o silaba. Ascultatorului neobisnuit o astfel de muzica i se va parea "lalaita". Notatia neumatica are un mare avantaj: permite notatia muzicala chiar pe text. Adica, in loc sa avem portative sub care scrie textul, avem text desupra carora sunt neumele.

Dar neumele sunt un sistem de notare relativ, adica arata inaltimea relativa a notelor una fata de alta. Sunt de mare ajutor ca sa aminteasca cum trebuie cantat cuiva care a invatat deja prin transmitere vie de la maestru la discipol, dar nu sunt de ajutor celui care ar vrea sa cante numai dupa notatie. Ideea de notatie muzicala moderna, pe portativ, astfel incat notele sa fie infatisate in tonalitatea lor absoluta a avut-o un calugar benedictin, pe nume Guido d'Arezzo. El, pe la anul 1000, ne-a lasat portativul, care pe vremea aceea si pana dupa Renastere avea 4 linii. Patru linii desprartind trei spatii interliniare inseamna sapte note. Tot de la el provin denumirile a 6 din cele 7 note, pastrate pana azi. Cum i-a venit ideea ? A luat o poezie religioasa in cinstea Sf Ioan Botezeatorul, poezie creata tot de un calugar benedictin din vremea lui Charlemagne, numit Petru Diaconul si a facut un cantec, astfel incat prima silaba a primului vers sa corespunda sunetelor gamei. Iata textul:

Ut queant laxis

Resonare fibris

Mira gestorum

Famuli tuorum

Solve polluti

Labii reatum

Sancte Iohannes

In traducere: "Pentru ca servitorii (Domnului) sa cante minunile faptelor tale, scoate toata greseala de pe buzele lor impure, Sfinte Ioane!"

Literele subliniate au devenit denumirile sunetelor gamei. Mult timp dupa aceea, denumirea "ut", care incurca putin solfegiul, a fost inlocuita cu "do", de la Dominus.