Obiceiurile locale, atat de bogate in tara noastra, coloreaza mai mult sau mai putin inspirat scrisul de fond al credintei inimii noastre. Or avea un rost, desigur, cata vreme sunt elaborate si mentinute cultural. Dar nu ele sunt decisive in lupta noastra pentru mantuire, imi pare evident... Asadar, desi nu cunosc obiceiul, deduc ca nu e o tragedie ca ati pierdut panglica. O tragedie ar fi, Doamne fereste, sa ne pierdem credinta in Dumnezeu si sa ne rupem de Biserica.
Poate dezbateti patania pierderii panglicii cu preotul locului. Cred ca e cel mai potrivit gest.
Mi-ar placea sa ne impartasiti si noua discutia cu preotul, spre zidire sufleteasca. Doamne ajuta!