În prealabil postat de Florin-Ionut
Ceea ce m-a impresionat este ca lumea este intemeiata pe jertfa Fiului, si urmeaza acest model preexistent, El acceptand mai inainte de intemeierea lumii sa Se jertfeasca pentru propria creatie in caz ca omul va fi cazut - cum s-a si intamplat.
Si intr-adevar, toate lucrurile se jertfesc, pornind de la scara microcosmica pana la scara cosmica:
1. La nivel de mecanica cuantica, particulele subatomice se transofrma din unele in altele, sacrificandu-si propria existenta, fie si pentru foarte putin timp, ca sa faca loc altor tipuri de particule. Un exemplu este transformarea continua si foarte straniu de stabila a quarcilor in fotoni si energie si invers. Proces care se intampla permanent si care lasa mereu "in urma" de fiecare data trei quarci, intotdeauna trei (dupa ce model, va imaginati), care particule alcatuiesc protonii si neutronii din atom. Un alt exemplu este interactiunea materiei cu antimateria la modul general, rezultand energia (oricare ar fi cele 12 tipuri de particule)
2. La scara atomica, stim foarte bine cum particulele elementare se transorma din unele in altele in anumite conditii: hidrogenul devine heliu, dar rezultand si lumina, si caldura - ceea ce se intampla miraculos de stabil in Soare si mentine viata pe Pamant...
3. Nu mai vorbim de molecule si de reactiile lor chimice, avem aici puzderie de exemple.
4. La scara vizibila, avem exemplul biblic al bobului de grau, care se jertfeste pentru a da viata plantei si multor altora in locul lui. Prin extensie, toate vegetalele urmeaza modelul samantei de grau, nu?
5. La scara macrocosmica, avem stelele care prin jertfa lor dau nastere planetelor si, cum a fost in cazul nostru, chiar si vietii daca sunt conditii prielnice lasate prin voia divina. Avem cazul "ochiului" din poza facuta de Hubble: este de fapt o nebuloasa, adica un nor urias de gaze si materii rezultate in urma exploziei unei stele gigantice. O stea este tinuta in stare stabila, fara sa explodeze ca o uriasa bomba atomica ce este de fapt, datorita gravitatiei proprii. Dar, pe masura ce combustibilul sau propriu se consuma, steaua isi micsoreaza treptat masa si, la un moment dat, gravitatia nu mai are puterea sa contrabalanseze exploziile nucleare din stea si aceasta devine o supernova, explodand in momentul mortii sale si lasand in urma o mica stea neutrinica in centru sau un pulsar sau o singularitate (gaura neagra) + acel nor imens care se vede in fotografie... Intr-un timp foarte indelungat, materia rezultata se aduna din nou datorita fortelor misterioase ale Universului si astfel iau nastere planetele si alte corpuri ceresti.
|