View Single Post
  #5  
Vechi 05.02.2007, 20:35:57
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

DOVADA DE DINCOLO DE MORMÂNT

Moastele părintelui Ilie Lăcătusu au fost descoperite în data de 29 Septembrie 1998. Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost găsit la 15 ani după moartea sa, în conditiile corespunzătoare sfintelor moaste: nestricăcios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, păstrându-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoacă spaimă, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme.

O altă minune de acest fel este descoperirea, în aceleasi conditii, în anul 1980, a moastelor Sfântului Ioan Iacob de la Neamt, care a vietuit în pustia Hozevei, din Tara Sfântă, si care a fost canonizat în anul 1992. Asemenea moastelor Sfântului Ilie Lăcătusu, în România mai sunt moastele: Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântului Dimitrie Basarabov din Bucuresti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges, Sfântului Iosif de la Partos.



INCHIS, DAR LIBER

Părintele Ilie era un om al rugăciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul său, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugăciunea lui era profundă si neîncetată, ceea ce-l făcea să vadă lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevăr. Era un bun sfătuitor si nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stătea mereu retras si medita, iar de câte ori apărea câte o problemă în cadrul închisorii, mereu găsea solutia duhovnicească spre salvarea colegilor de suferintă. Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii încercau să evadeze, altii intentionau să se sinucidă, iar altii să se lepede de Hristos, pentru a scăpa de chinuri. Foamea si suferinta atinseseră culmi maxime. În aceste împrejurări, părintele Lăcătusu pe multi îi îmbărbăta, altora le era alinare, făcând ca sfaturile sale să fie un bun leac pentru cei închisi împreună cu el. Cu toate presiunile ce se făceau asupra lor, rugăciunea si răbdarea, iubirea, nădejdea sau mai ales credinta, îl ajutau pe părintele Ilie să-si mentină pacea interioară, rămânând astfel neclintit în fata urii si a răutătii, a violentei si a tuturor lucrărilor cu adevărat demonice ce se exercitau asupra celor întemnitati. Mereu găsea solutii pacificatoare, iar împotriva ighemonii închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vină era că nu putea fi reeducat.

Reply With Quote