Multumesc Noesisaa, si tie Doruzak. Ati raspuns cu delicatete si cu dragoste.
Stiu ca aveti dreptate si ca important este pomenirea la Sf.Liturghie, pomana, rugaciunea. Pe acestea le facem. Dar durerea vad ca nu se duce, desi credinta este (sper sa nu dau dovada de mandrie desarta daca indraznesc sa spun asta). Eu chiar asa simt ca trebuie sa fac. Dar soacra mea, vecinii, cunoscutii par sa fie deranjati de ceea ce fac. Chiar si sotul meu mi-a spus ca ar cam trebui sa mai schimb. Si nu sunt la primul doliu de lunga durata. Am mai trecut deja de 2 ori prin asta. Cu greu. Acum este mult mai greu. Ce sa fac? Noesisaa, de cate ori schimb ceva, am un sentiment cumplit de vinovatie. Stiu ca nu e in regula, si ca ma contrazic in fapte, dar ... asta este situatia. Cum sa fac sa nu-i smintesc pe ceilalti, dar sa si fac ce simt in acelasi timp?
|