semnificatie lumina/ lumanare/ candela
In Vechiul Testament, aprinderea facliilor si a candelelor in timpul oficierii cultului religios era o practica indatinata, cu caracter obligatoriu (Ies. XXVII, 20; XXX; 8). Insusi Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa aprinda candelele de la sfesnicul adunarii (Ies. XL, 4), ca sa arda "de seara pana dimineata" (Ies. XXVII, 21) iar Aaron sa se preocupe de indeplinirea acestei misiuni "Vorbeste cu Aaron si-i spune: Cand vei pune candelele in sfesnic, ca sa lumineze partea cea din fata Lui, sa aprinzi in el sapte candele. Si a facut Aaron asa: a aprins in sfesnic, ca sa lumineze partea cea din fata lui, sapte candele, cum poruncise Domnul lui Moise" (Num. VIII, 2). De asemenea, in templul lui Solomon se gaseau 10 sfesnice de aur inaintea Sfintei Sfintelor (III Regi VII, 49).
In Noul Testament observam ca, atunci cand Mantuitorul a serbat Cina cea de Taina, spre seara, au fost folosite lumini pentru luminarea foisorului. De asemenea, Sfantul Apostol Pavel, pe cand se afla in Troia, a savarsiti frangerea painii si a prelungit lungul sau cuvant pana al miezul noptii si "in camera de sus, erau multe lumini aprinse" (Fapte XX, 7-8).
Din scrierile patristice si marturiile istorice aflam ca lumina a fost utilizata in cult inca de la inceputurile erei crestine, ca ofranda adusa lui Duma nezeu. Lumina a patruns in cultul divin si din motive de necesitate, pentru a lumina adunarile liturgice, care, in perioada persecutiilor se organizau in spe*cial noaptea, cat si pentru a da mai multa solemnitate slujbelor bisericesti.
Lumanarea, cu intelesul de faclie a dreptei credinte si semn distinctiv al pastrarii neintrerupte a legaturii cu Hristos, il insoteste pe credincios in toate manifestarile sale cultice si religioase incepand de la botez pana la mormant.
Alaturi de lumanari, Biserica Ortodoxa foloseste in cultul divin si candele, cu una, doua sau mai multe lumini. Candela, cand este impodobita cu mai multe lumini, capata semnificatie simbolica aparte. De pilda: sfesnicul si candela cu o singura lumina inchipuie unitatea Dumnezeirii, cele cu doua lumini, cele doua firi (omeneasca si dumnezeiasca) ale Mantuitorului; cele cu trei lumini, Sfanta Treime; cele cu patru lumini, pe cei patru evanghelisti sau cele patru laturi ale lumii; cele cu sapte lumini, cele sapte daruri ale Sfantului Duh sau cele sapte Taine; cele cu douasprezece lumini pe cei 12 Apostoli etc.
Lumina simbolizeaza pe Dumnezeu. "Domnul este luminarea mea si Mantuitorul meu, de cine ma voi teme?" (Ps. 26, 1). Avand aceasta con*vingere nestramutata, credinciosul se roaga astfel: "trimite lumina Ta si adevarul Tau" (Ps. 42, 3), "ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 35, 9), iar dupa primirea Sfintei impartasanii, canta: "Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc...".
Mantuitorul se identifica pe Sine cu Lumina cea spirituala si vesnica pe care "intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1, 5) si ii indeamna pe oameni sa vietuiasca in lumina sfintelor si dumnezeiestilor Lui porunci si in*vataturi (Ioan 3, 19-21; 8, 12; 12, 35-36). La Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, preotul slujitor inalta sfesnicul cu lumini insemnand cu el crucis, zicand: "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor!". Acest act antici*peaza lumina bucuriei, a vietii si a mantuirii pe care a revarsat-o Hristos in lume prin invierea Sa. De aceea, in noaptea slavitului Praznic al Pastilor, preotul striga "veniti de luati lumina", invitandu-i pe credinciosi sa guste din bucuria luminii Care a restaurat integral faptura umana si a descoperit sensul adevarat al existentei omenesti si al intregii fapturi, caci "acum toate s-au umplut de lumina, si cerul si pamantul si cele dedesubt", asa cum canta biserica in catavasiile sarbatorii.
La slujba inmormantarii, cand il insotim pe raposat cu lumanari aprinse, ii aratam iubirea noastra si comuniunea cu el, fiindca cel adormit continua sa fie viu, ramanand el insusi o lumina ce trece la lumina deplina si vesnica.
Lumanarea pe care preotul i-o da nasului la botez, dupa cufundarea de trei ori a pruncului in apa, simbolizeaza lumina interioara a harului impartasit. Tot la fel si facliile aprinse pe care le tin in maini nasi la cununie, reprezinta simbolul curatiei mirilor si al luminii darului dumnezeiesc.
Deschizand perspectiva imparatiei luminii, Biserica Ortodoxa ne arata ca toti suntem chemati sa urcam pe treptele desavarsirii, ca sa devenim unii altora, lumina, bucurie, mangaiere prin manifestarea iubirii reciproce, pen*tru ca dincolo, in viata viitoare sa ne impartasim de Lumina cea neinserata.
|