View Single Post
  #14  
Vechi 09.03.2009, 13:47:13
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit Stadiile doliului

"Desi fiecare persoana reactioneaza si se manifesta diferit fata de durere si suferinta, totusi psihologii au evidentiat un pattern comun al trairilor doliului. Acest proces a fost impartit de cei mai multi psihologi in patru faze, incepand cu cea de soc, o stare initiala ce dureaza 10-14 zile (aparuta, de regula, pe fondul unei morti neasteptate). Uneori, are loc o lipsa a reactiei emotionale si un sentiment de irealitate de la cateva ore la cateva zile. In acest stadiu, persoana indoliata nu accepta in intregime ideea ca a avut loc moartea celui drag.

Dupa acest soc urmeaza o perioada de profunda tristete, iar persoana indoliata are tendinta de a reduce contactele sociale. Aceasta se simte trista, abatuta, plange, doarme prost si-si pierde apetitul, intampina o neliniste motorie si dificultate in concentrare si evocare.

Urmeaza apoi stadiul maniei si al invinuirii, cand persoana pare sa protesteze fata de moartea neasteptata. Mania, furia poate fi directionata catre doctori sau asistente, catre Dumnezeu, catre ceilalti dragi, catre sine sau chiar catre persoana decedata. Ganduri precum "Ar fi trebuit sa...", "As fi putut sa..." sau "Imi doresc sa fi..." sunt adesea obisnuite. Fiecare tip de pierdere semnifica faptul ca am avut ceva ce ni s-a luat. Durerea poate fi traita ca o reactie mentala (manie, vina, anxietate, tristete, disperare), fizica (tulburari de somn, schimbari ale apetitului, probleme fizice, imbolnaviri), sociala sau emotionala.

In cursul perioadei de un an, durerea scade in intensitate si persoana revine la normal, atinge stadiul de adaptare sau resemnare. Persoanele cu puternice convingeri religioase recurg, de regula, la credinta lor, nu doar pentru consolare emotionala, dar si pentru o explicatie rapida si utila pentru motivul mortii sau al pierderii.

Un studiu din luna iunie 2008 sugereaza ca, in mod paradoxal, mahnirea cronicizata activeaza anumite zone ale placerii din creier, ajutand la tratarea sentimentului de doliu. Cand cei dragi sunt in viata, primim o satisfactie recompensatoare la vederea acestora sau a lucrurilor ce ne amintesc de ei. Dupa ce aceste persoane mor, cei care se adapteaza pierderii se opresc din a mai primi aceasta recompensa neuronala. Pastrarea amintirilor, transformarea lor in ceva intim, sufletesc, pe termen lung, contribuie la scaderea durerii sufletesti resimtite de persoana indoliata." (Andreea-Raluca Neagu)

Eu nu am avut parte de astfel de stari. Multumesc lui Dumnezeu, ca pe cei trecuti la cele vesnice, nu i-am dat uitarii.
Reply With Quote