Citat:
În prealabil postat de carmina
„Diavolul păzitor” al unui englez oarecare îl îndeamnă din răsputeri pe muritorul asupra căruia „veghează” să se jertfească într-o chestiune care-l preocupă: aceea specific britanică a ceaiului. Muritorul ar vrea să bea ceașca de ceai de la ora cinci pe terasă. Nevasta și soacra preferă să o bea înăuntru. Cedează, îi suflă diavolul, fii smerit și bun, altruist, jertfește-te, fa-le pe plac. Omul își bea așadar ceaiul cu ele, și toată vremea se simte nefericit și nedreptățit, băutura i se oprește în gît, blestemă în minte ambele femei care la rindul lor văd bine că le-a făcut concesia în silă și simt cum le cuprinde antipatia. Diavolul jubilează. Trei exemplare în perspectivă.
sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...ea-virtutilor/ |
Bine spune Steinhardt. Si C.S. Lewis pe care il citeaza.
De multe ori alergand dupa virtuti ajungem exact pe dos.
Scena asta am inteles-o mult mai bine dupa ce m-am casatorit. Este muuuult adevar in ea.