Mândria nu este ispită de dreapta. Ispitele de dreapta sunt cele care merg în sensul credinței, pe care însă o deviază. Ca aceea despre care e vorba în primul post.
Când mă cred mai deștept ca șeful meu și îl sap să îi iau locul, greșeala mea este de stânga. Când, dimpotrivă, socotesc că șeful este prea îngăduitor cu mine și nu merit nici măcar poziția pe care o ocup în firmă, socotind deci că locul meu este să mătur în birou, ceea ce și mă apuc să fac uitând pentru ce mă plătește șeful, iată-mă într-o eroare de dreapta.
Veți observa imediat că erorile de dreapta sunt MULT mai rar întâlnite în practică. Avem înclinație naturală spre contestare, mândrie, invidie, dezordine. Dacă apucăm să mergem, însă, pe un drum bun, diavolul schimbă imediat strategia și începe să ne ofere ispite de dreapta. "Am să-i zădărnicesc urcușul, deviindu-l și lăsându-i impresia că urcă în continuare în vreme ce e alături cu calea și nici nu mai vede ținta" spune urâciosul.
|