[Carine]

imi pare rau ca iar revin cu un episod din telenovela familiei noastre. Azi am vorbit pe internet cu mama care era foarte suparata si plangea ca s-a certat cu fratele meu.

Dar ca sa o iau de la inceput sa explic situatia; mama s-a casatorit cu un barbat cunoscut fiind ca fustangiu (desi bunica stia, nu s-a opus ca vroia sa o vada mireasa). Nu dupa mult timp, sotul mamei s-a reintors la vechea amanta si au divortat (desi mama era insarcinata). Fratele meu a fost lasat in grija bunicii care l-a crescut cum a putut.

Marea tragedie este ca acum fratele, la 35 de ani nu mai are curajul sa caute o fata potrivita si se intalneste numai cu femei maritate care vor aventuri, sau cu copiii sau cu fete care au prieten, numai cu fete singure nu. Si o duce asa, din aventura in aventura. Noi am incercat sa vorbim cu el dar degeaba. Eu una am lasat-o balta. Mama in schimb ii face scandal si se cearta cu el. El ii vorbeste urat si uite asa. Ba chiar fratele meu ii reproseaza mamei mele ca nu si-a gasit sotie pentru ca mama mea nu i-a dat masina mai demult (adica l-a ajutat sa-si cumpere, dar un pic mai tarziu decat a vrut el). Pare irealist, dar astea sunt discutiile in familia din care provin. Mama plange ca ea a muncit de cand era mica si acum fratele tot nu e multumit cu ce i-a dat. Mica paranteza, fratele crede ca trebuie sa-i dam toti bani (astepta si de la mine ca sunt in strainatate si ca acolo "se castiga mult", desi eu nu am casa ca el, si nici masina, eu nu am nimic, imi iau o haina din cand in cand, ca pana acum am fost cu facultatea, acum am terminat dar m-am casatorit si mi-am urmat sotul in America. Pentru moment nu lucrez).

Eu i-am zis mamei ca o inteleg ca sufera si ca nu-i place situatia, dar ca nu ar trebui sa mai discute cu el subiectu si sa-l lase in pace ca nu putem sa-l fortam. Dar ea considera ca putem si trebuie sa-l fortam. Si uite asa sufera. Acum ea zicea ca si-a luat o sticla de bere sa se calmeze si sa se culce, si ca nu ar vrea sa se mai trezeasca...

Nu stiu ce sa le mai fac, cum sa-i ajut, ce sa le mai zic. Mie mi se pare ca isi provoaca singuri suferinta, mama ca are ambitia sa-l schimbe cu orice pret, el ca-si cheltuie aiurea viata si ca e nefericit. Dar cand o vad pe mama cat de mult sufera parca nu-mi vine sa stau asa, dar nici nu stiu cum sa-i vorbesc ca sa-o ajut. Pot sa ma rog pentru ei, dar mi se pare ca situatia este atat de complicata incat numai daca-si schimba ei modul de a gandi si actiona s-ar putea schimba lucrurile.

Am uitat ca la mijloc mai e si bunica, ea sufera probabil si mai mult decat mama, ca traieste cu el in casa si fratele meu isi varsa nervii si pe ea.

Ce pot eu sa fac?