Citat:
În prealabil postat de crestinOrtodoxa
Vreau sa ma spovedesc. Si mi-e teama. Pt ca:
-nu stiu carui duhovnic sa ma marturisesc. Imi este rusine sa ma marturisesc unuia de la biserica aproape de casa mea, m-as marturisi unuia de la o biserica din alt cartier, dar din cate stiu nu e bine, pt ca imi trebuie binecuvantare de la preotul din biserica de care apartin... nu stiu ce sa cred, nu stiu prea bine regulile astea.
|
Poți să-ți alegi orice duhovnic, depinde doar de tine.
Citat:
În prealabil postat de crestinOrtodoxa
-trebuie sa fac o marturisire foarte lunga, toate pacatele inca din copilarie. Stiu ca daca omit unul restul pacatelor nu se iarta (daca n-au iesit titi serpii, intra toti la loc, am citit despre asta nu mai stiu unde, intr-o predica)
|
Câteva zile de post și rugăciune înainte de spovedanie și în acest răstimp, notarea tuturor păcatelor de care-ți amintești și pomenirea lor la spovedanie.
Citat:
În prealabil postat de crestinOrtodoxa
-pacatele marturisite trebuie SA NU LE MAI REPET. Aici e partea cea mai dificila. Aici e... alegerea pe care trebuie sa o fac.
|
Păcatele săvârșite trebuie să dorești să nu le mai faci. Nici unul dintre noi nu avem niciodată garanția că nu vom săvârși păcatele care ne-au fost iertate o dată. Esențial e să nu dorești să se întâmple și să te abții cât depinde de tine de nu a le mai săvârși. Dacă se întâmplă să "recidivezi", fuga iute la duhovnic. Nu e ușor, dar calea mântuirii e o permanentă luptă cu noi înșine.
Citat:
În prealabil postat de crestinOrtodoxa
Am de un an si ceva o relatie cu un baiat. O relatie serioasa,planuri de viitor... si stiu ca este o persoana buna. Dar el nu crede in Dumnezeu. Avem o relatie "moderna" -deci care include si relatiile intime. Aici e problema- daca ma spovedesc va trebui sa renunt la relatia cu el.
Am vorbit cu el despre asta, despre conceptul de viata si familie ortodoxa... pana la urma am ajuns la o mica pace in legatura cu zilele de post, dar... nimic mai mult.
La biserica vine daca il rog frumos, si sta toata slujba, chiar si de Inviere a stat... dar mi-a zis clar de fiecare data ca niciodata nu se gandeste la slujba, ci la alte probleme, ca nu crede in Dumnezeu si in Biserica, ci ca vine si sta doar pt ca stie ca e important pt mine. Am hotarat ca-i mai bine sa vina daca vrea si el, nu ca zic eu... Deci tot n-am ajuns nicaieri.
|
Relațiile intime nu sunt OK îniante de căsătorie. E un păcat de care poți să te ferești. Dacă el nu acceptă o relație curată din acest punct de vedere, înseamnă că nu va accepta niciodată ceea ce-ți dorești și tu de la viață și nu doar ceea ce vrea el. Și atunci nu ai nimic de pierdut. Fiindcă relațiile intime nu sunt esența unei prietenii sau căsătorii de durată. E adevărat că relațiile conjugale presupun existența relațiilor intime, dar nu cele d e prietenie. Sunteți prieteni, totuși, nu amanți. Dacă nu te acceptă de pe acum cu felul tău de a fi și cu convingerile pe care le ai, crezi că o va face mai târziu? Puțin probabil. Și chiar de-ați fi amanți, am spus mai sus, nu e OK din punct de vedere creștinesc.
Citat:
În prealabil postat de crestinOrtodoxa
M-am gandit ca poate nu ma rog eu suficient de mult sau poate nu cred suficient de mult ca Dumnezeu sa produca o schimbare ... dar nici eu nu m-am schimbat, pt ca asa nespovedita si neimpartasita rugaciunea mea inseamna nimic. Dar nu ma pot spovedi si impartasi decat daca incetez relatia cu el...
|
Niciodată nu este suficient cât ne rugăm, trebuie să o facem cât mai des cu putință, rugăciunea trebuie să fie calea de comunicare și comuniune cu Dumnezeu și dacă aceasta ar fi stabilă și permanentă, nu am avea atâtea probleme și nu ne-am pune atâtea întrebări.