Trupul se spala pentru ingropare, dar nu se imbalsameaza. Imbalsamarea nu este permisa la evrei. Dupa ce a fost spalat trupul este invelit intr-o panza alba de in, numita "tachrichim". De regula se foloseste un sicriu simplu din lemn, dar acoperit, deoarece se considera ca este lipsa de respect ca oamenii sa se uite la persoana decedata care nu ii mai poate privi. Serviciul funerar are loc in sinagoga. Inmormantarea se facea cat mai repede cu putinta. La mormant se recita o rugaciune in amintirea celui mort.
Dupa inmormantare, familia se intorce acasa pentru Seudat Havraaah - "masa de consolare" data celor ce au participat la inmormantare. Masa este un simbol al continuarii vietii. Inainte de a intra in casa, membrii familiei se spala pe maini.
O lumanare care arde timp de sapte zile semnifica inceputul - "Shiva" - a perioadei de doliu. Traditia iudaica imparte perioada de doliu in trei etape successive:
1. "shiva": prima perioada a doliului, care tine sapte zile, cand cei ce-l plang pe decedat isi intrerup lucrul si stau acasa pentru a primi pe cei ce vin sa-i consoleze.
2. "sheloshim": inseamna "30", este perioada cand bocitorii se intorc la lucru sau la scoala. In timpul acestei perioade, cei care tin doliu nu se rad, nu se tund, nu-si taie unghiile, nu poarta haine curate si nu merg la petreceri.
3. "unsprezece luni": dupa ce "sheloshim" ia sfarsit, timp de unsprezece luni, persoanele indoliate vor recita zilnic din "Kaddish" - rugaciune de slava adresata lui Dumnezeu.
|