[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tinutza

,,De fapt greco-catolicii de azi sunt romano-catolicii ascunşi sub acest nume.

Fals. Romano-catolicii şi greco-catolicii formează provincii diferite ale aceleiaşi Biserici Universale. Greco-catolicii au propriul rit, propriile legi (canoane), propria ierarhie, propria teologie. Ei sunt uniţi cu romano-catolicii şi cu ceilalţi prin aceeaşi credinţă (unitatea de credinţă), ascultă de acelaşi Papă (unitatea de guvernare) şi sunt în comuniune euharistică (unitatea sacramentală). Când spunem, în Credeu, "Cred în Una (...) ne referim, mai exact, la această triplă unitate: o singură credinţă, un singur cap văzut, un singur Potir.

Liturghia,
se face cu azimă, nu cu pâine,

Mai degrabă fals. Ori de câte ori este posibil (şi azi, când Biserica Unită a ieşit din catacombe şi nu mai sunt necesare Liturghii clandestine, este mereu posibil) materia primă a Sf Euharistii este pâinea dospită, potrivit ritului bizantin. Fără pâine dospită, Proscomidia nu are sens. Pe de altă parte (şi este un aspect al comuniunii euharistice despre care am vorbit), dacă necesitatea o impune, greco-catolicii pot apela fie la rezerva euharistică romano-catolică, fie pot folosi ostii neconsacrate (bucăţi de azimă) pentru consacrare.

Biserica are de cap pe papa,

Adevărat. Prin definiţie, "catolic" înseamnă "cu Papa". Conceptul de "Biserică autocefală", adică să aibă propriul ei cap văzut, nu există.

Spovedania fără post,

Adevărat. Nu există legătură între post şi spovadă, decât că încălcarea postului, fiind materie gravă în contra unei porunci a Bisericii, este o faptă care trebuie spovedită. Spre exemplu, mâine mă pot spovedi fără ca azi să postesc, fiindcă azi nu e zi de post.

dacă ai
mâncat după două ore te poţi împărtăşi,

chiar şi după o oră, potrivit canoanelor în vigoare începând din anii 50. Până atunci, între anii 30 şi anii 50, a fost activ canonul care prevedea un timp minim de 3 ore. Anterior anului 30 a fost activ, timp de sute de ani, un canon care prevedea că nu trebuie să mănânci nimic în ziua în care te împărtăşeşti.

după aceea te împărtăşeşti fără Spovedanie.

Condiţia pentru primirea Sf Împărtăşanii este ca sufletul să fie în stare de graţie. Deci, înainte de a primi Sfintele, te întrebi: "ce păcat grav am făcut de la ultima spovadă încoace?", proces numit "examen de conştiinţă" sau "cercetare a cugetului". Dacă nu îţi aminteşti de niciun păcat grav făcut de la ultima spovadă, înseamnă că poţi să te uneşti euharistic cu Cristos. Dacă ai făcut, trebuie să te spovedeşti. Dacă, cumva, preotul îţi întinde Sf Împărtăşanie şi îţi aminteşti în ultimul moment de un păcat, trebuie să spui: "Binecuvântează, părinte, că sunt păcătos".

Miercurile şi Vinerile nu mai sunt zile de post, după doctrina catolică.

Fals. Miercurea şi vinerea sunt zile de post (dacă nu e harţi). La romano-catolici, numai vinerea. Definirea zilelor de post nu are legătură cu doctrina catolică, ci cu disciplina Bisericii, fiind la latitudinea Sf Sinod al Bisericii Unite şi a preafericitului Lucian. La data la care textul a fost scris, numai vinerea era zi de post. (Re)includerea miercurii datează de puţini ani, de când Sf Sinod a constatat că este nevoie de mai multă penitenţă.

Canoane nu se dau la Spovedanie.

Fals. Cu excepţia cine ştie cărui caz de necesitate, spre exemplu când e vorba de un muribund, penitentul primeşte canon. Dar, spre deosebire de ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă, primirea Sf Împărtăşanii nu este condiţionată de îndeplinirea canonului. De îndată ce primeşti iertarea păcatelor, din chiar acel moment, sufletul este, din nou, în stare de graţie sfinţitoare şi Îl poate primi pe Cristos spre salvare şi nu spre osândă. Fac excepţie cazurile în care preotul constată că nu poate da dezlegarea, fiind vreun caz de excomunicare. Spre exemplu, dacă fapta mărturisită este că ai dat un cap în gură unui preot al lui Cristos, atunci eşti în afara Bisericii, iar excomunicaţii nu pot primi Comuniunea: te trimite la arhiereu. Pentru anumite fapte, nici arhiereul nu te poate dezlega de excomunicare, ci numai Papa: se numesc "materie rezervată Scaunului Apostolic".

Iată, că de fapt ne găsim într-un catolicism cu alt nume."

Adevărat. Greco-catolicii nu sunt "la mijloc, ceva între catolici şi ortodocşi". Sunt catolici (= creştini în comuniune cu Papa) care împart cu ortodocşii aceeaşi moştenire rituală şi teologică bizantină.

,,Nu mai ţin posturile, aşa cum le-au ţinut, propriu zis numai Vinerea de Paşti o mai
ţin, în rest, mănîncă lapte brînză şi ouă, nu mănîncă ei carne, dar mănîncă zeama de pe
carne, călcînd Canonul 69 Apostolic, care dă anatemei pe cei ce nu postesc fără carne,
lapte, brînză şi ouă."

Canonul 69 Apostolic : “Daca vreun episcop, prezbiter, diacon, citet sau cantaret nu posteste Sfantul si Marele Post al Pastilor sau miercurea si vinerea, sa se cateriseasca, afara de cazul cand este impiedicat de slabiciunea trupeasca, iar de va fi laic, sa se afuriseasca”. (http://apologeticum.wordpress.com/20...i-al-pastelui/)

Cum am spus, materia postului este disciplinară şi nu dogmatică. Un canon în materie de disciplină se poate modifica oricând autoritatea competentă a Bisericii Particulare (Sf Sinod, în acest caz) consideră că este spre binele credincioşilor.

Ca prin mancare uscata pot sa inteleg si carne pusa la vant sau/si fum sa se usuce si sa se afume, cum se conserva pe timpuri cand nu exista frigider.

Postul cu mâncare uscată (numit "xyrofagie" în tradiţia noastră răsăriteană) este un post mai aspru decât cel obişnuit. Un post care exclude uleiul şi, prin extensie, mâncarea gătită. Sunt, deasemenea, excluse: carnea, laptele şi derivatele lui, ouăle. Deci, carnea uscată nu se poate mânca în aceste zile.