Am oare dreptul să judec?
În decursul unei mari părți a vieții mele, de departe cea mai îndelungată, nu m-am ocupat de preferințele erotice ale oamenilor pe care i-am întâlnit. Așa cum nu am aprofundat întrebarea, care dintre modalitățile de a face sex îi satisfac cel mai mult, tot astfel, nu m-a interesat în mod special ce sex prezintă. Acum încep, încet, încet, să mi se ivească în această chestiune îndoieli. Homosexualitatea apare în natură, ceea ce nu înseamnă că este concordantă cu natura. Conceptul de natură are, totuși, în limbile europene, și o nuanță normativă. În acest sens, există deviații în natură, dar ele nu sunt naturale. Creșterea homosexualității ar duce la punerea în pericol a speciei.
De asemenea, este greu să închizi ochii față de o altă problemă:
revendicările agresive ale grupurilor gay au în mod clar un substrat resentimentar, adică rezultă din complexe, deci dintr-un sentiment al inferiorității acestora. Revendicarea deplinei egalități, deci eliminarea din cultură a ideii de ordine naturală, este o chemare la o profundă revoluție contraculturală. Totul în numele îmbunătățirii – de fapt iluzorii – a stării de spirit a grupurilor gay. De altfel, nu e vorba, până la urmă, numai de acea îmbunătățire, ci de distrugerea ordinii tradiționale. Iar acesteia ar trebui să i se opună orice om rațional.
Există homosexuali care nu doresc să fie
„respectați” pentru faptul că sunt homosexuali, ci pentru ceea ce fac. Ei rămân la vechiul principiu, că preferințele lor sexuale sunt chestiunea lor privată. Au tot dreptul la asta.
Dar când cineva îmi cere totuși să mă ocup de viața lui sexuală și să-mi exprim aprobarea față de aceasta și, în plus, face din ea nucleul umanității sale – nu numai că nu îmi exprim acordul, ci răspund în mod clar că întotdeauna voi considera un astfel de comportament ca fiind mai prejos și mai prost decât modelele de viață mai înalte. Omul este prins în biologia sa, dar poate să o depășească și prin aceasta este o ființă superioară. În prezent, nu numai grupurile gay par a nu înțelege asta.
articol publicat în săptămânalul
Do Rzeczy
Nr. 5 / 25 feb – 3 mar 2013
traducere de Anca Maria Cernea pentru
ÎnLinieDreaptă.net