[tot-Laurentiu]

Schisma dintre Bizanţ şi Roma a fost, negreşit, evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii; lumea creştină s-a rupt în două jumătăţi, iar această sciziune, ce durează încă, a determinat în bună măsură destinul Răsăritului, ca şi cel al Apusului. Biserica de Răsărit, care este esenţialmente adevărata Biserică a lui Hristos, şi-a văzut limitat câmpul cultural şi geografic de acţiune; pe plan istoric ea s-a confundat doar cu lumea bizantină.

Cât despre Biserica de Apus, ea a pierdut echilibrul doctrinar şi ecleziologic al creştinismului primar, iar acest dezechilibru a provocat Reforma din secolul al XVI-lea.

Biserica Catolică învaţă greşit următoarele puncte doctrinare mai importante:

a) Filioque. Catolicii zic că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul. Această greşeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de
la Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul (Ioan 15, 26);

b) Purgatoriul. Intre rai şi iad zic că ar fi un foc curăţitor numit purgatoriu, în care merg sufletele celor ce nu şi-au ispăşit pe pământ anumite păcate, apoi se duc în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură şi nici Sfânta Tradiţie nu vorbeşte despre aşa ceva;

c) Supremaţia papală. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creştine, mai mare decât toţi patriarhii, adică locţiitorul lui Hristos pe pământ, numindu-se urmaşul
Sfântului Petru - poziţie nerecunoscută de Biserica Universală;

d) Infailibilitatea papală. Conciliul I Vatican din 1870 a recunoscut „infailibilitatea papală", zicând că papa nu poate greşi ca om, în materie de credinţă, când predică, făcându-l egal cu Dumnezeu, ceea ce iarăşi este o dogmă nouă, respinsă de Biserica Ortodoxă;

e) Azimile. Săvârşirea Sfintei Euharistii cu azimă, ca evreii, în loc de pâine dospită;

f) Imaculata concepţie. Ei spun că Maica Domnului este născută de la Duhul Sfânt, fără păcat strămoşesc;

g) Transsubstanţierea. La sfinţirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleză. Ei zic că Darurile se sfinţesc
singure, când se zice: Luaţi mâncaţi... şi celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt peste Daruri;

h) Celibatul preoţilor. Preoţii catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva hotărârilor Sinoadelor ecumenice, care au decis ca preoţii de mir să aibă familie. Iar hirotoniile lor se fac în alt chip, nu prin punerea mâinilor - cum au predanisit Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi -, ci prin ungere, ca în Legea Veche;

i) Indulgenţele papale. Învăţătura despre indulgenţe, care arată că prin cumpărarea unor bileţele, date de papă, se iartă păcatele. Ei afirmă că sfinţii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dau papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune;

j) Mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat după
Botez, ci la şapte-opt ani şi numai arhiereii au dreptul acesta.
Totodată mai greşesc şi cu următoarele:
- împărtăşania pruncilor nu o dau îndată după botez, ci o amână până ajung la un număr de ani, din care cauză mulţi dintre copii mor neîmpărtăşiţi;
- împărtăşirea credincioşilor fără ca să fie spovediţi;
- împărtăşirea laicilor numai cu Trupul, nu şi cu Sângele Domnului;
- administrarea Botezului prin turnare şi stropire cu apă, iar nu prin afundare;
- îngăduinţa de a se mânca lapte, ouă şi brânză în Postul Mare şi oricând carne de animale sugrumate;
- dezlegarea miercurii şi a vinerii şi a primelor două zile ale Postului Mare;
- nerespectarea pravilei şi a tradiţiei bisericeşti cu privire la gradele de rudenie la săvârşirea căsătoriilor;
- săvârşesc mai multe liturghii într-o zi la acelaşi altar;
- preoţii şi diaconii lor nu se împărtăşesc din acelaşi potir cu credincioşii ca la noi;
- se împărtăşesc unii pentru alţii;
- chipul călugăresc care după pravile este unul, ei l-au divizat într-o serie de ordine şi congregaţii;
- din cauza celibatului clerului, moralitatea publică suferă.

Chiar şi în cult, ea a introdus unele inovaţii care o depărtează mult de Biserica primelor veacuri, ca de pildă:lipsa proscomidiei la Ťmissať romană, statuile, muzica instrumentală,
adorarea inimii Domnului nostru Iisus Hristos, limba latină ca unică limbă de cult şi altele8.
Aşadar, pentru aceste abateri dogmatice, canonice, liturgice şi tradiţionale, noi numim pe catolici schismatici şi nu putem să ne unim cu ei atâta vreme cât continuă să propovăduiască în continuare aceste erezii.