[Florin-Ionut]

10. Un batran era in Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era
stiut foarte si cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit, au
lasat pe batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe el si-l
vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor lui: ce sa
facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii pe noi,
parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic? Deci cum putem sa
odihnim pe batranul? Si le-a zis lor: faceti putine bucate si luati un vas cu vin si
sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom putea sa-l
odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in usa, a auzit
ucenicul lui si a zis: cine sunteti? Iar ei au zis: spune-i avvei, ca este Pimen si
vrea sa se blagosloveasca de dansul! Si aceasta vestind ucenicul, a raspuns
batranul: du-te, nu am vreme! Iar ei au rabdat in arsita zicand: nu ne ducem, de
nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul vazand smerenia lor si
rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au gustat cu el. Iar in vremea
cand mancau, zicea: intr-adevar, nu sunt numai cele ce le-am auzit despre voi, ci
insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut lor prieten din ziua aceea.

11. Povestit-au unii lui avva Pimen, despre un calugar, ca nu bea vin. Si a zis:
vinul nu este al calugarilor.

12. Se spunea despre avva Petru pionitul de la chilii, ca nu bea vin. Dupa ce a
imbatranit, ii faceau fratii putin vin amestecat cu apa si il rugau sa primeasca. Si
zicea: credeti-mi, ca pe un lucru dulce il primesc; si s-a aplecat si bea vinul cel
amestecat cu apa.

13. Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata sa
aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe el mai
marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit, a umplut un
pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului: de nu vei bea, te omor. Si
cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand sã-l castige, a
luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de la el, zicand: iartama,
avvo, ca te-am necajit! Si a zis batranul: cred lui Dumnezeu, ca pentru
paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si in cel viitor. Zis-a mai
marele talharilor: cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi mai face rau nimanui. Si
a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui Dumnezeu.

14. A venit odata un calugar ramlean (roman), care fusese dregator al palatului si
a locuit in Schit aproape de biserica. Avea aici un rob, care ii slujea. Vazand
deci preotul slabiciunea lui si instiintandu-se din ce fel de odihna este, orice
iconomisea Dumnezeu ca venea la biserica, ii trimetea lui. Si facand douazeci si
cinci de ani in schit, s-a facut mai inainte vazator si insemnat. Auzind deci unul
din cei mari egipteni despre dansul, a venit sa-l vada, asteptand sa afle la el vreo
petrecere trupeasca mai multa. Si intrand la dansul, i s-a inchinat lui si facand ei
rugaciune, au sezut. Dar il vedea pe el egipteanul ca poarta haine moi si harar si
piele sub el si o perna mica. Picioarele le avea curate si cu sandale (un fel de
incaltaminte). Acestea vazandu-le, s-a smintit, caci in locul acela nu era astfel de
viata, ci mai vartos aspra petrecere. Dar mai inainte - vazator fiind batranul, a
inteles ca s-a smintit si a zis slujitorului: fa-ne noua praznic astazi pentru avva!
S-au intamplat si putine verdeturi si le-au fiert si la vremea cea cuviincioasa
sculandu-se, au mancat. Avea inca batranul si putin vin, pentru slabiciune si au
baut. Dupa ce s-a facut seara, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat.
Asemenea inca si noaptea. Deci sculandu-se dimineata egipteanul, i-a zis lui:
roaga-te pentru mine! Si a iesit, nefolosindu-se. Dupa ce s-a dus putin, vrand
batranul sa-l foloseasca, trimitand, l-a chemat inapoi. Si dupa ce a venit, cu
bucurie, iarasi l-a primit. Atunci l-a intrebat, zicand: din ce tara esti? Si i-a
raspuns: sunt egiptean. Dar din care cetate? Iar el a zis: nu sunt cu totul eu
orasean. Si l-a intrebat: care este lucrul tau, in satul tau? Si a raspuns: eram
pandar. Si i-a zis: unde dormeai? Iar el i-a zis: la tarina. Aveai asternut sub tine?
Si a zis: da, la tarina aveam sa pun asternut sub mine. Dar cum? Si a zis: jos. I-a
zis lui iarasi: dar ce aveai de mancare la tarina? Sau ce fel de vin beai? Si a
raspuns: este mancare si bautura la tarina? Dar cum traiai, raspunde? Mancam
paine uscata si de gaseam, putina pastrama si apa. Si raspunzand batranul a zis:
mare osteneala! Dar este si baie in sat ca sa va scaldati? Nu, ci in rau cand voim.
Deci, dupa ce l-a intrebat batranul de toate acestea si a aflat stramtoarea vietii lui
celei dintai, vrand sa-l foloseascã, i-a povestit petrecerea sa din lume, cea mai
dinainte, zicand: pe mine smeritul care ma vezi, din cetatea cea mare a Romei
sunt si mare m-am facut in palatul imparatului. Daca a auzit egipteanul inceputul
cuvantului, s-a umilit si asculta cu deadinsul cele ce se ziceau. Si iarasi i-a zis:
deci, am lasat cetatea si am venit in pustia aceasta. Si iarasi eu, pe care ma vezi,
aveam case mari si lucruri multe si defaimandu-le pe acestea, am venit intru
aceasta chilie mica. Iarasi, eu pe care ma vezi, paturi aveam peste tot de aur, cu
asternuturi scumpe si in locul lor mi-a dat Dumnezeu asternutul acesta prost si
pielea. Hainele mele erau de mare pret si in locul lor port aceste haine proaste.
La pranzul meu mult aur se cheltuia si in locul aurului mi-a dat Dumnezeul
aceste putine verdeturi si acest mic pahar de vin. Si erau cei ce imi slujeau slugi
multe si in locul acelora a oranduit Dumnezeu pe batranul acesta ce-mi slujeste.
Iar in locul baii pun putina apa pe picioarele mele si sandale pentru neputinta
mea. In locul alautelor, citesc acesti doisprezece psalmi.
Asemenea si noaptea in locul pacatelor pe care le faceam, acum cu odihna imi
fac aceasta slujba mica. Te rog dar, avvo, nu te sminti de slabiciunea mea.
Acestea auzindu-le egipteanul si in sine venindu-si, a zis: vai mie! Ca din multa
patimire a lumii, la odihna am venit si cele ce nu le aveam atunci, le am acum.
Iar tu din multa odihna ai venit la patimire si din multa slava si bogatie ai venit
la smerenie si saracie. Si mult folosindu-se, s-a dus. Si i s-a facut lui prieten si
venea la dansul des pentru folos, caci era barbat cu dreapta socoteala si plin de
buna mireasma a Sfantului Duh.

15. S-a facut pomana in muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu vin.
Si luand unul din batrani un vascior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si i-a dat lui
si a baut. Asemenea si al doilea si a primit. Apoi i-a dat lui si al treilea si nu l-a
luat, zicand: inceteaza, frate, au nu stii ca este de la satana!

16. Zis-a iarasi: sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar
avea ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii
bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea bucatelor
acelora. Ca se zice: sufletul in desfatare fiind, batjocoreste fagurii (11). Nu te
satura cu paine si nu vei pofti vin.

17. Zis-a iarasi: bine este sa mananci carne si sa bei vin, decat sa mananci cu
clevetirile carnuri de frati.

18. Zis-a iarasi avva Foca: mutandu-se in Schit avva Iacov, a fost luptat tare de
dracul curviei. Si aproape fiind de a se primejdui, a venit la mine si mi-a aratat
cele despre sine si mi-a zis: la cutare pestera ma duc de luni. Dar te rog pentru
Domnul, nimanui sa nu spui, nici tatalui meu. Ci numara patruzeci de zile si
cand se vor implini, fie-ti mila si vino la mine, aducand Sfanta Impartasire. Si de
ma vei afla mort, ingroapa-ma; iar daca voi fi inca viu, sa ma impartasesti cu
Sfintele Taine. Deci acestea auzindu-le eu de la dansul, dupa ce s-au implinit
patruzeci de zile, luand Sfanta Impartasanie si paine de obste curatã si putin vin,
m-am dus la dansul. Si numai cat m-am apropiat de pestera, putoare multa am
simtit, iesind din gura lui. Si am zis intru mine, ca s-a odihnit fericitul. Si intrand
la dansul, l-am gasit mai mort. Si daca m-a vazut, miscand cu mana dreapta
putin, atat cat putea, insemna prin clatinarea mainii pentru Sfanta Impartasire.
Iar eu am zis: am adus. Deci am voit sa-i deschid gura dar era inclestata. Si
nepricepandu-ma ce sa fac, am iesit in pustie si am gasit un lemnisor din crang.
Si mult ostenindu-ma, abia am putut de i-am deschis gura putin. Asa am turnat
din Cinstitul Trup si Sange, sfaramandu-l marunt. Si a luat putere din
impartasirea Sfintelor Taine. Peste putin, muind cateva faramituri, din painea
cea de obste, i le-am adus la gura si imediat altele pe cat putea sa ia. Si asa, prin
darul lui Dumnezeu, dupa o zi a venit cu mine, mergand la chilia lui, scapand cu
ajutorul lui Dumnezeu de patima cea prapaditoare a curviei.

19. Zis-a un batran: de esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de ti se va intampla
sa bei putin pentru dragostea frateasca, numai sa-l gusti, iar restul lasa-l. Macar
de te-ar si blestema cel ce te sileste sa bei, sau de te-ar ruga, facandu-ti tie
metanii, tu nu baga in seama blestemul acela, rugamintea si metaniiie lui, pentru
ca sa stii ca satana indeamna pe unii ca aceia, sa-i sileasca pe calugarii cei tineri
sa bea vin, fiindca stie vicleanul ca vinul si femeile departeaza pe calugari de
Dumnezeu.