Nu cred ca se poate vorbi despre o personificare a lemnului Crucii (in primul sens care ne vine in minte). Cred ca este mai mult o ridicare a naturii cazute. Ceea ce pana atunci era cazut, rau, blasfemie si sminteala a ajuns sa fie cinstit ca Poarta a Vietii. Din instrument al mortii, Crucea a devenit instrument al vietii.
Bucuria si cuvintele "bucura'te" par indreptate, cu sens unic, doar spre persoana umana. Gandesc insa la faptul ca si animalele si natura se pot bucura. Uitati'va la un animal (pisica, caine, miel) si vedeti cata bucurie emana acela aproape tot timpul. Parerea mea este ca si ele se pot bucura. Pomii si florile amana bucurie. Acatistul "Slava lui Dumnezeu pentru toate" arata aceasta bucurie si personificare a naturii.
Bucura'te, sfanta Cruce. Bucura'te calea vietii si omorarea mortii. Bucura'te natura ce ne'ai deschis calea spre dumnezeire, prin Acela pironit pe tine.
[COLOR=red]Crucea nu poate fi despartita de Hristos, iar Hristos nu poate fi coborat de pe Cruce, pana la sfarsitul lumii. [/COLOR]Deci nu poti cinsti crucea in sine, ca un obiect izolat de fapta savarsita pe si prin ea. Nu te teme de idolatrie. Cand in minte iti vine Crucea, ea aduce cu sine si pe Hristos.
|