[Ana-Maria N]

Cuvintele noastre de lauda palesc, in fata imnelor aduse dumnezeiestii iubiri de catre Sf Simeon Noul Teolog.

'Prin preacuratul Tau Trup si Sange, nu iei parte la stricaciunea si murdaria noastra, ci-mi impartasesti curatia Ta negraita, Cuvinte, si speli murdaria relelor mele; alungi intunecimea pacatelor, cureti rusinea inimii mele, subtiezi grosimea rautatii mele si ma faci lumina pe mine, cel intunecat inainte, si ma faci frumos cand suntem amandoi impreuna, ma invalui in stralucirea nemuririi si sunt lovit de uimire si ard pe dinauntru dorind sa ma inchin Tie.
Dar cand ma gandesc la aceasta eu, ticalosul,-O minune!-Te gasesc ramanand, miscandu-Te si graind in mine si facandu-ma atunci fara glas prin uluirea slavei Tale neapropiate. Ma cuprinde spaima si nedumerirea ca-L vad cuprins in inima mea pe Cel ce tine toate cu palma. Dar ce este, Hristoase al meu, aceasta mila straina? Ce este aceasta pogorare infinita, Cuvinte? Ce ai venit la saracia mea? Cum ai intrat in casa mea murdara, Cel ce locuiesti intru lumina cea neapropiata, Dumnezeul meu? Cum o pazesti neaprinsa, fiind Foc de nesuportat pentru firea muritoare? Ce lucru vrednic de slava Ta voi face si ce voi afla fata de o atat de mare iubire? Ce-ti voi aduce Tie, Celui ce m-ai slavit pe mine, nevrednicul, cu o asemenea slava si cinste?
Cum sa Te laud in imne pe Tine, cum sa mijlocesc pentru altii neavand iubirea si indraznirea spre Tine care vin din credinta si fapte bune, ci eu insumi fiind dator, precum stii, multi talanti, adica multe faradelegi? Mintea e nedumerita, limba neputincioasa si nici un cuvant nu se gaseste in mine, robul Tau. Ard ca aprinse de foc cele dinauntru ale mele si nu pot suporta tacand marea povara a darurilor Tale cele multe.'