View Single Post
  #5  
Vechi 28.12.2011, 12:25:49
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

"Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc."

Implinirea Legii vechi iudaice a infaptuit-o Hristos, Dumnezeu , Cuvantul. A venit pentru noi oamenii sa implineasca, ca un boboc care se deschide si infloreste. Acest fapt este pentru oameni sansa mantuirii. A venit Hristos pe pamant, a murit pentru noi si a inviat tot pentru noi, duminica. (Ioan 20:1). Invierea si inaltarea la ceruri a lui Hristos este bucuria noastra , a tuturor crestinilor, o atat de mare bucurie pentru ca ea, invierea si inaltarea este implinirea legii celei vechi. Aceasta este implinirea iar noi oamenii intelegem aceasta si ne bucuram. Daca vrem sa respectam implinirea facuta noua de Hristos va trebui sa respectam invierea si inaltarea la ceruri a Sa. Ne bucuram in zi de duminica si respectam aceasta zi ca zalog de implinire pe care ni l-a lasat Hristos. Daca nu facem aceasta inseamna ca nu ne bucuram de inviere , ca ramanem la legea cea veche si nu vrem sa respectam implinirea pe care Hristos a facut-o pentru noi.

În Noul Testament, Mântuitorul Hristos „dezlega sâmbăta” (Ioan 5:18) și se considera pe sine „Domn al sâmbetei” (Matei 12:8), făcând intenționat cele mai multe minuni în ziua sâmbetei (vezi toate cele 4 Evanghelii). Domnul Hristos insuflă o atitudine similară și celor care-l ascultau, spunându-le că „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2:27). Toate acestea marcau sfârșitul „legii sâmbetei” și instituirea unei noi zile de odihnă pentru creștini, diferită de cea ținută de Moise, Iosua și toți evreii de până atunci. Iată ce spune Sf. Pavel în acest sens: „Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu” (Evrei 4:8-9). Oare ce înseamnă aceste cuvinte dacă nu abolirea sâmbetei și instituirea unei alte zile de odihnă, în condițiile în care multe ale prescripții ale Legii Vechi nu mai erau obligatorii pentru creștini (cf. Fapte cap. 15 ș.a.)?

După Învierea Sa din morți în zi de duminică (cf. Ioan 20:1), Hristos S-a arătat în seara aceleiași zile ucenicilor Săi (cf. Ioan 20:19), când nu era Toma cu ei, apoi a doua oară exact peste o săptămână (expresia „după opt zile” are de fapt sensul „în a opta zi”, adică tot duminica), când era „și Toma împreună cu ei” (cf. Ioan 20:26). Prin aceasta Hristos nu doar că sfințește ziua duminicii, ci marchează și intervalul unei noi săptămâni (ciclu de 7 zile), așa cum era să fie ținută ea mai departe de către creștini. Din Noul Testament știm că Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli în zi de duminică (Fapte 2:1) și tot atunci s-au botezat primii creștini și s-a făcut frângerea pâinii (Fapte, cap.2). Mai târziu, în toată Biserica „frângerea pâinii” (Euharistia / Liturghia) era făcută duminica (Fapte 20:7) și tot duminica se făceau colectele pentru săraci (cf. I Corintheni 16:2), acestea fiind probabil făcute înainte sau după Liturghie, odată cu Agapele (mesele frățești ale dragostei). Tot în zi de duminică Dumnezeu i-a descoperit Evanghelistului Ioan Apocalipsa (Apoc. 1:10). Din toate aceste texte se vede clar că Hristos, ucenicii Săi și în general primii creștini și cei de după ei țineau exclusiv ziua duminicii, și nu avem nici un text precum că aceștia ar fi ținut sâmbăta. Mai mult decât atât, Sf. Pavel le cere creștinilor să nu-i bage în seamă pe cei care-i judecă „cu privire la sâmbătă” (Col. 2:16), arătând abolirea acesteia.

De multe ori „Adventiștii de ziua a șaptea” aduc textul de la Fapte – cap.13 în sprijinul ideii că apostolii ar fi ținut sâmbăta și chiar ar fi mers în fiecare sâmbătă la sinagogă pentru a-și onora obligațiile religioase iudaice. Dacă însă analizăm mai atent acel capitol precum și toate celelalte, vedem că apostolii mergeau sâmbăta la sinagogă și chiar la templu doar pentru că acolo se aduna multă lume și acesta era un bun prilej pentru propovăduirea Evangheliei și nimic mai mult (cf. Fapte 5:20-21). Deci acest argument al adventiștilor nu ține, iar altele nici nu există.

În continuare, pentru a-i convinge pe adventiști că duminica n-a fost instituită de Constantin cel Mare în anul 321, ci era ținută și de creștinii din sec. I-III, voi aduce mai multe argumente istorice de până la anul 313 care vorbesc despre ținerea duminicii în această perioadă. Mă voi referi doar la scrierile autentice, lăsând la o parte pe cele apocrife! Mă voi axa pe documente oficiale necontestate de istoricii protestanți.

- Pe lângă argumentele biblice deja aduse, amintesc că primele mențiuni nebiblice foarte clare despre ținerea duminicii le avem deja spre sfârșitul sec. I, în Didahia, cap. 14. Acest izvor este recunoscut ca unul din sec. I și este studiat de foarte mulți critici eterodocși din lume, recunoscându-i-se autenticitatea.

- O altă mărturie despre ținerea duminicii (κυριακὴ ημέρα), spre sfârșitul sec. I – încep. sec. II, o avem de la Ignatie al Antiohiei, ucenicul lui Ioan Evanghelistul. Vezi Epistola către Magnezieni 9:1;

- La începutul sec. II, Pliniu cel Tânăr scrie împăratului Traian (Epistola X:96,7) despre faptul că creștinii își făceau Liturghia solemnă în “ziua soarelui / dies solis”. Această expresie va fi împrumutată de acum înainte și de scriitorii creștini, cu explicații simbolico-teologice (așa cum vom vedea mai jos).

- Următoarea mărturie clară o avem la Iustin Martirul și Filosoful (sec. II). Acesta este primul scriitor creștin, care vorbește de “dies solis” ca zi de sărbătoare a creștinilor (Apologia I către împăratul păgân Marcu Aureliu). Scriitorii creștini începând cu sec. II arată foarte clar, că “Soarele” este Hristos (cf. Maleahi 4:2). Despre această legătură “soare – Hristos, Soarele dreptății” vor scrie mai amânunțit la începutul sec. III Meliton de Sardes (Despre botez, 4) și Origen (Tâlcuiri la Levitic, 9.10).

- La încep sec. II, Epistola lui Barnaba (care o vreme a fost chiar inclusă în canonul biblic – !) vorbește despre duminică care despre “ziua a opta”, făcându-se trimitere la profeția lui Iezechil (43:27). Este o mărturie foarte importantă, mai ales dacă citim textul de la Iezechil: “Iar după sfârșitul acestor zile, în ziua a opta și mai departe, preoții vor înălța, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre și jertfele de împăcare și Eu Mă voi milostivi spre voi”, zice Domnul Dumnezeu.” Într-un fel, Barnaba arată că de acum înainte “ziua a opta” – duminica, va fi ziua de aducere a jertfelor lui Dumnezeu. Așa cum am văzut în mărturiile de mai sus, chiar așa se întâmpla…

- Pentru prima dată în istorie, despre duminică ca zi în care nu trebuie să se lucreze vorbește scriitorul creștin Tertulian (moare aprox. 230), vezi “De oratione”, 23. În general însă, scrierile creștine pun accent pe lucrarea duhovnicească în zi de duminică și mai puțin pe odihna fizică, așa cum s-a orânduit în Decalog pentru șabat.

- Sinodul de la Elvira (aprox. 306 – exact în toiul celor mai mari persecuții) stabilește prin Canonul 21 să fie excomunicați cei care 3 duminici la rând lipsesc de la Liturghie.

- Scrierile apocrife din primele 3 secole aduc și ele numeroase mărturii despre ținerea duminicii, dar pentru a nu-mi pune „cărbuni pe cap”, le-am lăsat la o parte.

Repet încă odată, nici un izvor creștin sau păgân din primele trei secole nu amintește despre ținerea sâmbetei de către creștini.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote