Ioane ce ai povestit tu mai sus mi-a reamintit povestea spusa de cineva despre un tanar artist de la Oxford care a devenit crestin.Decizia sa a atras dispretul multora dintre profesorii sai,adepti ai rationalismului strict si al abstractului,ca sa vezi ce inversare a povestii.Atunci acesta a inceput sa picteze icoane abstracte.Toti au spus ca sunt de o frumusete profunda dar acesta nu le-a spus profesorilor ce semnifica pana acestia nu si-au exprimat complet admiratia,ba incurajandu-l sa manifeste si mai multa creativitate in acest fel.Ramanind complet uimiti de realizarile sale l-au intrebat pana la urma care este explicatia si abia atunci el le-a spus vestea cea buna.Este un dar sa stii sa gasesti cheia potrivita,un frumos talant de a invinge nestiinta sau pacatul impotrivirii,a carui esenta este surprinsa intr-o defintie ca fiind ,,oameni intorsi inspre ei insisi".