[cezar_ioan]

În prealabil postat de sophia

Off-topic

Imi permit sa-ti spun ca ai ajuns la o concluzie gresita. Eu merg in perioada Postului in biserica, dar nu stiam de rugaciunea aceasta.
Acum m-am dus si am cautat-o.

Dragă Sophia,
nu ştiu în ce biserică ai fost în timpul Postului. E de mirare mare că nu ştiai de această rugăciune, dacă ai participat la slujbe...
Cine a fost la slujbe în biserică pe timpul Postului, e imposibil să nu fi participat la această rugăciune însoţită de metanii pe care le face şi preotul împreună cu toţi credincioşii.

În toate bisericile în care am intrat până astăzi pe perioada Postului Mare, de când mă ştiu, credincioşii şi preotul spun împreună această rugăciune, în cadrul slujbelor începând cu miercurea din săptămâna lăsatului sec de brânză şi până la Denia din Sfânta şi Marea Vineri. Astăzi, aşadar, e ultimul prilej să participi la această rugăciune în biserică, dacă este biserică ortodoxă.

http://www.doxologia.ro/rugaciune/ru...ui-efrem-sirul

Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu şi Sâmbetele şi Duminicile).

La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi facem cu toţii douăsprezece închinăciuni, spunând: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul!” întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârşit.

După fiecare cerere a rugăciunii facem o metanie. Metaniile nu sunt limitate la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul dar constituie una din caracteristicile distinctive ale întregului cult din timpul Postului. Totuşi, aici, semnificaţia lor este revelată mai bine ca niciodată. în lungul şi dificilul efort al însănătoşirii duhovniceşti, Biserica nu a pus bariere între suflet şi trup. Omul, în întreaga sa fiinţă, s-a îndepărtat de Dumnezeu; omul, în întreaga sa fiinţă, trebuie restaurat, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu.
Catastrofa creată de păcat constă, cu siguranţă, tocmai în biruinţa cărnii asupra duhovnicescului şi dumnezeiescului. Dar trupul este slăvit, trupul este sfânt, aşa de sfânt încât Dumnezeu însuşi „a luat trup”. Atunci, mântuirea şi pocăinţa nu dispreţuiesc trupul, nu îl neglijează, ci au în iconomia lor restaurarea trupului, readucerea lui la funcţiile sale reale, ca expresie a vieţii duhovniceşti, ca templu al nepreţuitului suflet omenesc. Ascetismul creştin este o luptă nu împotriva, ci pentru trup. Din acest motiv, întreaga fiinţă umană - suflet şi trup - face pocăinţă. Trupul participă la rugăciunea sufletului întocmai cum sufletul se roagă prin şi în trup. Metaniile, semne „psiho-somatice” ale pocăinţei şi ale smereniei, ale adorării şi ale ascultării, reprezintă astfel prin excelenţă ritualul de Post.


Iată aici şi alte detalii: http://www.basilica.ro/stiri/rugaciu...irul_4915.html