În temniță la Gherla
de Anonim
Frunză verde ca iarba,
În temniță la Gherla,
Ferecat în lanțuri grele
Și închis între zăbrele,
Rabd tăcut și-n mine mut.
Dor de sfânta libertate,
Zvârcolindu-se de moarte,
Strigă-ntr-una zi și noapte:
„Jos minciuna, vrem dreptate!”
La Gherla acolo unde
Nicio șoaptă nu pătrunde,
Niciun cântec nu tresaltă,
În tăcerea nopții-naltă.
________________________