Trist film.... (The most - Podul).. Sau poate nu m-am exprimat corect, asa este viata.... nu neaparat trista, cu de toate.. Filmul e o bucata rupta din viata, fiecare personaj este adanc infipt in rolul lui pasager pe acest pamant, fiecare isi traieste propriile bucurii si dureri singur, fiecare viseaza la ceva in singuratatea lui... Spectatorului i s-a pregatit o pozitie neutra, in care lumina reflectorului cade uniform asupra tuturor, fara o preferinta speciala, fiecare personaj este la fel de important in micile detalii ale vietii cotidiene iar viata in ansamblu apare uniform ca mod de desfasurare dar divers colorat, ca o felie de tort in care se vad toate straturile in profil transversal. Este surprins si momentul implacabil care depaseste capacitatea omului de a actiona - moartea, momentul in care gradele lui de libertate sunt egale cu zero si trebuie sa se supuna destinului ales pentru el de factorii conjuncturali. Incercam sa analizez conditionalul "daca" si acest daca in cazul de fata, a ales ca la ruleta ruseasca pozitia in care nu mai exista variabilitate, finalul din care reversibilitatea devine un concept inaplicabil. Viata curge imuabil spre acest punct, fiecare va ajunge la el. Finalul este abrupt exact ca si moartea.. sau ca un tablou, incepe undeva si se termina undeva, e o oaza de diversitate pe un perete, pe un fond (viata) care nu-si alege tablourile.... pe un perete pot fi insirate zeci de tablouri.