[color=red]Fiind un chip al transcendentei lui Dumnezeu, icoana ne ajuta sa transcendem finitul chipului spre infinitatea lui Dumnezeu.
Chiar chipul omului ne indeamna la o transcendere a lui. Cand privim la ochii omului nu dintr-o apropiere care ne face sa vedem nu*mai compozitia lor biologica, ci privirea lui, constatam ca ea e dincolo de biologic. Privirea fiecarui om e altfel si privirea fiecarui om din orice clipa e alta. Ea e ceva pe de o parte, deifindbila, pe de alta indefi*nibila.
Dar cu cat este omul mai putin impatimit de cele lumesti, cu atat vedem mai mult in privirea lui ceva ce transcende nu numai planul biologic intr-un plan al intentiilor spiritului indreptat spre cele mai pline de sens si mai frumoase din lume, ci si acest plan intr-un plan de dincolo de lumea vazuta. In privirea lui licareste o gandire indreptata spre un plan transcendent lumii.
Privind ochii unui om nepatimas simti ca te scufunzi intr-o infinitate spirituala de dincolo de ei. In acest caz atentia nu se concentreaza spre organismul trupesc, ca la un idol, ci la indefinitul spiritual.
[/color]
Sunt cuvintele părintelui nostru Dumitru Stăniloaie.Sincer,mi-e tare greu să la inteleg...Dar vorbeste atât de frumos,că mi se pare că bate orice altă filosofie crestin neortodoxă ori alt fel de religie...
|