Citat:
În prealabil postat de georgeval
Cu rabdare sa citesti acest text, daca nu vei avea idei preconcepute vei intelege sinteza mea. Duminica -odihna noastra in Dumnezeu- care desavarseste creatia.
In aceasta oprire a activitatii noastre create si primire a activitatii necreate divine, noi suntem insotiti nu numai de Logosul providential, care dupa ce a creat lumea si a dezvoltat-o pana la limita puterilor ei, acum se odihneste ca sa revina la exclusiva activitate necreata, ci si de Logosul intrupat, care moare cu noi, ramanand asa in ziua Sambetei, si invie cu noi in Duminica fara de sfarsit. Propriu zis, daca Logosul nu s-ar fi intrupat sa moara si sa invie impreuna cu noi ca om, n-am fi putut ajunge nici la Sabatul creatiunii si la ziua a opt-a a indumnezeirii, fiind opriti de pacat. Iar Dumnezeu n-ar fi putut avea satisfactia de-a trece la aceasta odihna, dupa incheierea in mod fericit a lucrarii Sale in legatura cu creatiunea. Logosul isi desavarseste opera in legatura cu Hristos. Prin Hristos ne implinim destinul nostru, ne indumnezeim.
Mistica Sfantului Maxim este o mistica hristologica, fara sa inceteze de a fi un sistem atotcuprinzator, in care lumea intra si se valorifica pentru veci in toata amploarea ei.
|
Nu cred ca exista vreo legatura intre odihna de ziua a saptea si planul de mantuire a lui Dumnezeu. Ziua a saptea a fost binecuvantata si sfintita de Dumnezeu de la creatie (Facerea 2:3), cand "toate erau foarte bune" si pacatul nu intrase in lume (nu era nevoie de moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu). Este o sarbatoare a creatiei impreuna cu Creatorul (cum se vede si din Porunca a patra).
In plus, eu nu cunosc nici o alta zi a saptamanii care sa fi fost sfintita si binecuvantata de Dumnezeu, in afara de ziua sambetei (ziua a saptea).