[Mihnea Dragomir]

Nu vorbiţi. Când simţiţi că ceva zbârnâie în creier şi se apropie momentul acela de nestăpânire, nu mai scoateţi nici un sunet timp de o oră, după ceas. Eventual să aveţi pregătit un cartonaş cu următorul text, în caz că cineva este nelămurit de asemenea atitudine: "Îmi pare rău, dar nu pot vorbi o oră".

Tăcerea este baza multor exerciţii spirituale. Nici nu bănuiţi ce progrese veţi face numai cu acest lucru. Pe urmă, veţi mai adăuga şi altele.

Iată, vă plângeţi că nu aveţi biserică. Dar ştiaţi că familia este Biserica Domestică ? Vă rugaţi în această biserică în fiecare seară, împreună cu soţul şi copilul ? În urmă cu aproape două mii de ani, un soţ, o soţie şi cu dumnezeiscul lor copil au plecat tot aşa, în Egipt. Nu prea aveau de nici unele, iar de sinagogă nu se auzise pe acolo. Dar ei se rugau, se iubeau şi pentru toate mulţumeau lui Dumnezeu. Faceţi tot aşa.