[iulia_clau_edi]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu vorbiţi. Când simţiţi că ceva zbârnâie în creier şi se apropie momentul acela de nestăpânire, nu mai scoateţi nici un sunet timp de o oră, după ceas. Eventual să aveţi pregătit un cartonaş cu următorul text, în caz că cineva este nelămurit de asemenea atitudine: "Îmi pare rău, dar nu pot vorbi o oră".

Tăcerea este baza multor exerciţii spirituale. Nici nu bănuiţi ce progrese veţi face numai cu acest lucru. Pe urmă, veţi mai adăuga şi altele.

Iată, vă plângeţi că nu aveţi biserică. Dar ştiaţi că familia este Biserica Domestică ? Vă rugaţi în această biserică în fiecare seară, împreună cu soţul şi copilul ? În urmă cu aproape două mii de ani, un soţ, o soţie şi cu dumnezeiscul lor copil au plecat tot aşa, în Egipt. Nu prea aveau de nici unele, iar de sinagogă nu se auzise pe acolo. Dar ei se rugau, se iubeau şi pentru toate mulţumeau lui Dumnezeu. Faceţi tot aşa.

Multumesc in primul rand pentru sfaturi!Si as vrea sa zic ca m-ai facut chiar sa rad in privinta cartonasului.Multumesc si pentru asta.Da,ne spunem impreuna Tatal nostru,facem asta pentru copil si apoi ne rugam fiecare separat inca o data.Stiu insa ca rugaciunile mele nu sunt destul de bune ca de la un timp ma cam grabesc sa le termin.Doamne ajuta ca si familia mea sa fie o biserica placuta Lui Dumnezeu.Cat despte tacere,nu cred ca ma poate face cineva sa tac in acele stari ,dar voi incerca,doar ajutor de la Dumnezeu sa stiu sa cer si El sigur ma va ajuta.Mai am de luptat cu rabdarea.Multumesc inca o dataDoamne ajuta