Parerea mea este ca in cadrul casatoriei si unirea trupeasca trebuie sa fie de fapt o rugaciune. Am invatat ca toate le poti transforma in rugaciune, munca pe care o faci, somnul, mancatul.
Ce parere aveti despre relatiile intime intre soti?
Eu nu sunt casatorita, dar uneori cand ma apuca preaplinul iubirii pentru prietenul meu simt ca n-ar ajunge toate imbratisarile si sarutarile din lume si singurul lucru care ma odihneste e sa Il rog din toata inima pe Dumnezeu sa-l binecuvinteze. Aceasta parca intregeste totul.
Acum mi-am amintit de ce spune parintele Porfirie ca nu trebuie sa spunem cand ne rugam pt cineva ca afla diavolul. Oare am gresit ca am spus?
Am nevoie de parerile voastre pentru ca lumea spune ca idealizez. Idealizez? E unirea trupeasca ceva trivial?