[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Ana-Maria N

O absolventa de facultate si-a descris situatia astfel: „Este ceva uimitor sa am o relatie reala cu Dumnezeu, in viata de zi cu zi. Am un „Insotitor cosmic” pe care nu L-as schimba pentru nimic in lume. Ma simt iubita si simt, in sfarsit, ca cineva ma cunoaste cu adevarat, intr-un mod pe care nici nu cred ca-l pot descrie in cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent ca s-a infectat cu virusul HIV, in urma unei transfuzii de sange. La inceput a fost in culmea disperarii si a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, s-a apropiat de El. Urmarea: in ultimii sai ani de viata, a vizitat nenumarate campusuri universitare (desi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor sai studenti cum Il pot cunoaste pe Dumnezeu si cum pot avea parte de aceeasi pace de care se bucura el... „ In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

O alta studenta, Carina, isi descrie astfel drumul catre Dumnezeu: „Credeam ca sunt crestina fiindca mergeam duminica la biserica... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalti trei ani dinainte. Imi petreceam cea mai mare parte din timp band, drogandu-ma sau cautand sa ma fac iubita. Simteam ca mor pe dinauntru si nu eram deloc stapana pe viata mea. Doar in clipa in care mi-am dat seama ca nu mai imi doresc sa traiesc... mi-a trecut prin minte ca trebuie sa fac ceva... ceva care sa-mi readuca speranta in suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, mangaiere, acceptare si un rost in viata. El imi da tarie si, daca n-ar fi fost El, n-as mai fi astazi aici.

mi se pare mie,sau povestile astea au un iz neoprotestant la ele?