Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Cred că pe românește la "boarding school" în zicem "internat", după cum la "after school" îi spunem "semi-internat", nu ?
|
Da cam asa. Stiu ca in Ro sunt camine ptr elevii de liceu din alte orase si asa, insa nu apartin de o scoala anume. In afara, "boarding school", majoritatea private mai mult sau mai putin, au in aceiasi cladire sau in aceiasi curte si camerele ptr. elevi si ei se ocupa de dotare etc.
Citat:
Aici este, de fapt, problema-cheie pentru care la noi sunt atât de puține școli confesionale. În țările dintre care nu facem parte, unde sunt mult mai multe, problema a fost rezolvată: fiecare elev își alege școala în mod liber, așa cum își alege medicul de familie. La rândul ei, școala acceptă sau nu un elev, tot așa cum medicul de familie acceptă sau nu un pacient. Numai școlile proxime nu îl pot refuza, dacă acesta dorește să se înscrie la ele. Acesta este singurul aspect în care mai funcționează principiul teritorialității: școlile occidentale nu pot refuza înscrierea unui copil al cărui domiciliu e lângă gardul școlii, dar pot refuza pe oricine în rest. Numai că nu le prea convine să refuze, așa cum nici medicului de familie nu îi convine să refuze pacienți fără un motiv, fiindcă înseamnă că refuză bani: fiecare copil înseamnă bani de la buget pentru școală.
Prin urmare, statul cheltuie aceeași sumă "x", care merge fie la o școală de stat, fie la una confesională. "De stat" înseamnă "administrată de organele locale" (sau "regionale" în cazul facultăților), iar "confesională" înseamnă "în administrarea căreia episcopul sau superiorul are un cuvânt de spus"). În practică, ele sunt administrate de un director ("principal") care dă socoteală în fața unui Consiliu ("the Board"), altul decât Consiliul Profesorilor. Diferența dintre școlile "de stat" și cele "confesionale" este că cei din acel Board (sau unii dintre ei) trebuie să fie agreați de primar într-un caz, respectiv agreați de episcop sau de maica superioară în celălalt.
Cele de mai sus sunt valabile pentru școlile confesionale "sub contract", cărora deci li se dau bani de la buget, în schimb li se cere conformarea cu o anumită curriculă și sunt subiect de inspecție. Prin urmare, inspectoratele sunt organe de control și de coordonare, dar nu de conducere, pe când la noi sunt atât organe de control și de coordonare, cât și de conducere, ceea ce schimbă complet lucrurile. La noi, singurul rol al Comunelor este să dea bani pentru insfrastructura școlară (prin care, de regulă, se înțelege "termopane, lemne de foc și calculatoare", fără să aibă nici cel mai mic cuvânt de spus în chestiunea "cine conduce școala", nici în chestiunea "cum este școala condusă". Dacă aș fi director de școală în România, aș fi legat de mâini și de picioare, fără nicio posibilitate să recompensez un profesor merituos față de unul indolent la nevoile elevilor: amândoi au același salariu, depinzând numai de gradul lor. Cel mult, din când în când aș putea să-i mai dau primului câte o primă de merit, și aceea cu discuții.
În afară de școlile confesionale de mai sus, mai există în Vest un număr (mai mic) de școli numite în țările francofone "hors contract". Acestea, abia, pot fi numite școli particulare, fiindcă statul nu dă niciun ban pe ele, nici nu sunt subiect de inspecție. Salariile profilor și toate celelalte cheltuieli provin, așadar, în întregime din cotizațiile părinților și alte donații. Marele avantaj este că elevii din aceste școli nu sunt obligați să învețe aberațiile "științelor" profane, de exemplu că oamenii vin din maimuțe și că elefanții au fost mai întâi viermi. Totuși, elevii lor trebuie, înaintând în cursul formării lor, să dea aceleași examene pe care le dau ceilalți, cot la cot cu ei. Se înțelege că, pentru înrolarea copiilor în aceste școli, efortul făcut de părinți e considerabil. La rândul ei, Biserica cheltuiește sume mari pentru întreținerea lor, bani de regulă proveniți din cheta duminicală. La parohiile bucureștene, cam de două ori pe an ceea ce se strânge din chetă merge pentru studenții teologi (o dată pentru facultăți, odată pentru internate) și cam o dată pe an pentru școlile noastre.
În anumite țări, de exemplu în SUA (mai ales când este sub administrație republicană), părinții creștini care au copii ce învață în școli cu taxă au reușit să nu mai plătească "inspectoratul": în SUA, banii pentru școlarizare se strâng separat de restul impozitelor și merg la "districtul școlar", adică la Inspectorat, cum am spune. Prin acțiune politică în timpul adminstrației Bush senior, acei părinți au reușit să fie scutiți de aceste taxe, arătând că plătesc deja pentru școlile private.
|
**
Stiu ca sunt si in Ro cateva licee private, dar nu ortodoxe. Oricum, chestia cu scolile private esta ca nu stiu de unde scot romanii de rand bani ptr. scoala. Desi poate scoala ortodoxa cu taxa ar fi mult mai buna decat cea de stat, multi nu isi vor permite. Iar cei care nu stau in acel oras unde este scoala ortdoxa, nu au asigurata cazarea pe proprietatea scolii.
Citat:
|
Școlile catolice, cel puțin cele tradiționale, nu sunt mixte. Nici chiar organizațiile elevilor, de exemplu Scout ("cercetașii munților") nu sunt mixte, ci există patrule (cuiburi) de cercetași-băieți și altele de cercetași-fete. E normal, jocurile pe care le joacă băieții sunt altele decât ale fetelor, pregătirea care se cere într-un caz e alta decât în celălalt, modul de a-L sluji pe Domnul e diferit. Acesta e un motiv. Al doilea este acela pe care îl rostim la fiecare Act de Pocăință: promisiunea că vom fugi de ispită. Îmi amintesc limpede, când eram elev (adică în vremuri imemoriale...) cum sărăfănuțele tot mai scurte ale colegelor îmi generau gânduri impure și eram orientat spre lucruri premature pentru acea vârstă: eram preocupat de rotunjimile pieptului elevelor bune ("bune" însemnând acelea cu care vroiam toți să ne culcăm), mai mult decât de aplicațiile Legii lui Ohm.
|
Tot posibilul sa fi fost asa si la ortodocsi. Aici de ex., sunt scoli catolice-dar finantate de stat- mixte. Si scoli catolice private, care sunt de fete, respectiv baieti.
E interesanta ideea asta cu scoala ptr fete si scoala ptr. baieti. Clasele primare se pot face si la scoli mixte, e bine sa interactioneze baietii cu fetele cat de cat. Insa la liceu poate o fi mai bine sa se opteze ptr. scoli separate.
Legat de ispite. Apoi, daca scoala are o uniforma decenta, se poate si la scoli mixte. La mine era cam asa uniforma: fusta gri/pantaloni stofa gri, sacou, camasa alba/albastra. Lungimea fustei se poate impune prin regulament. Oricum, liceele care se respecta au uniforme.
Per asamblu, ideea de scoli generale si licee ortodoxe este bine veninta.
|