Ca și dl Cătălin, în a cărui idee (în mod excepțional) o regăsesc pe a mea, nici eu nu cred că are sens sintagma "filozofie creștină", cu toate că am întâlnit-o adeseori. Creștinismul este religie, adică practică a vieții îndreptată spre principiul ei. Filozofia este o unealtă. Depinde cum e folosită: poate fi o unealtă foarte bună ca servitoare (ancilla) a teologiei, poate fi o unealtă neutră sau o rea unealtă, atunci când e îndreptată împotriva lui Dumnezeu (și, ironic, ajunge îndreptată în acest caz împotriva omului).
Mutatis mutandis, am întâlnit și în matematică asemenea tendință. De altfel, prin pretenția de universalitate, matematica tinde să se asemene filozofiei. Cât timp își înțelege rolul de servă a științelor naturii sau științelor sociale (și, cu precădere, a fizicii), matematica e o unealtă foarte de folos omului. Deîndată ce ajunge la a face joc pe cont propriu, ajunge la ciudățenii de tip "spații Stoilov", ori alte asemenea lucruri pe care nimeni nu le-a văzut în practică: acestea rămân simple jocuri ale minții, cu toate că șahul e mereu preferabil.
|